Veteranul de război Grigore G. Stoica, din comuna Vulturu, a împlinit vineri, 100 de ani. De ziua sa, plutonier adjutant principal (rtr) Grigore G. Stoica a fost vizitat de primarul comunei Vulturu, Nicușor Păcuraru și de reprezentanți ai instituțiilor militare din garnizoana Focșani. Veteranul vrâncean a fost felicitat și de ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa, scrisoarea semnată de ministru fiindu-i înmânată de Åžeful de Stat Major al Centrului Militar Zonal, colonel Decebal Dîrdală.
Emoționat, dar pregătit de oaspeți, veteranul de război și-a primit musafirii cu brațele deschise, împărtășindu-le faptele sale de arme din al Doilea Război Mondial, care i-au adus medalia „Bărbăție și Credință”, cu Spade, cls.a 3a. Încorporat la vârsta de 21 de ani, veteranul a participat la începerea celei de-a doua conflagrații mondiale încadrat ca militar al Regimentului 33 Infanterie Tulcea. „Eram ochitor la mitralieră, amplasați în afara orașului, în câmp, pentru apărarea antiaeriană a orașului Tulcea. La începerea războiului au apărut avioane inamice rusești, unde unul l-am doborât chiar eu. Comandantul de Batalion m-a chemat la ordin și mi-a spus că în urma declarațiilor pilotului capturat, sunt decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință”, cu Spade, cls.a 3a”, a povestit veteranul musafirilor.
El a mai spus că după aceea, el și camarazii săi au fost îmbarcați de la Tulcea în șlepuri și duși până la Ismail. De la Ismail își amintește că au plecat cu frontul către granița Nistru, spre Odessa, unde în data de 9 octombrie 1941, ora 12.00, au înfruntat un mare atac din partea rușilor, fiind luat prizonier. Veteranul a fost dus și în Kazahstan, în Lagărul cu numărul 99, din Karaganda, loc în care a muncit 5 ani sub pază în minele de cărbuni. Își amintește că a fost prizonier vreme de șapte ani. „După 7 ani de prizonierat, în iulie 1948 am fost trimiși acasă însoțiți de santinele și ofițeri ruși cu trenul până la Focșani, fiind predați apoi Lagărului de repatriere. Trenul a mers zi și noapte timp de 22 de zile. Aici am rămas în carantină două săptămâni, până la 4 august 1948, când ni s-a înmânat Ordinul de rămânere la vatră. În 23 noiembrie 1942 a căzut prizonier și fratele meu, Stoica C. Apostu, la Cotu Donului, și a fost dus în Lagărul Celeabinsk, din Siberia, unde a decedat la 9 aprilie 1943”, le-a mai spus plutonier adjutant principal (rtr) Grigiore G. Stoica, musafirilor. El este și autorul primei monografii istorice a comunei Vulturu.
