Succes?

   Nu știu un om care să nu își dorească să fie de succes. Sunt cei care nu știu să se exprime, sunt cei care se ascund, sunt lăudaroșii, sunt cei mândri de voința lor, sunt cei încăpățânați, dar toți vor un singur lucru, succesul. În orice domeniu.
   De ce? De ce nu vânam pur și simplu fericirea, ci tot felul de căi spre ea? De ce vrem să fim cei mai buni, de ce vrem o familie ca cele din căsuțele albe în filme americane și de ce credem că toate astea ne vor face să fim împăcați cu sine? Nu e mult mai ușor să vrem direct împăcare și veselie? Pentru că putem fi fericiți fără niciun motiv ori din contra, și asta fiindcă fericirea e doar o stare de spirit și nu un obiect sau situație concretă. E ușor de câștigat și ușor de pierdut. Iar în natura umană stă nevoia de siguranță. Succesul asigură, cel puțin temporar, siguranța.
   Așadar, să vrei să fii elita e doar un instinct dintre cele primare. Nu sunt de lăudat cei care spun că vor să fie cei mai buni (de fapt toți vor asta, mărturisit sau nu). Pot fi admirați cei care au reușit însă, și nu pentru că sunt cei mai buni, ci pentru ceea ce fac ca să fie primii. Pe Vasilică, cel mai bun tâmplar, nu îl admirăm fiindcă e cel mai bun, ci fiindcă face ceva admirabil, cum ar fi un scaun de bucătărie grozav. Acel ceva ne e de folos în vre-un fel și așa Vasilică contribuie într-un mod mai eficient la bunăstarea societații decât colegul lui, Mirel, care nu e un tâmplar așa de reușit.
   Iar noi vânăm succesul pe orice plan. Mă întreb dacă nu fiecare persoană vrea să fie „acel cineva special” din viața colegului de relație. Nu cumva Geta, fiind plictisită de Gelu visează la cum Gelu o să stea peste ani lângă o soție mai urâtă decât Geta, murmurând romantic numele fostei prietene în somn? Chiar dacă Geta știe că Gelu nu e sufletul ei pereche, nu vrea ea ca el să o creadă pe ea unică și inegalabilă? Asta înseamnă succesul deplin în viziunea Getei când vine vorba de subiectul dat, ca celălalt să te creadă sufletul pereche.
   Vrem cele mai mari note, chiar dacă intrăm la facultate pe baza de admitere. Trișăm la teste pentru o notă, care nu are alt scop decât acela de a-ți arăta cât de bun ești de fapt. Însă ne găsim scuze „Eu sunt suficient de bun să iau 20, dar n-am învățat. Așa că dacă copiez, nota mea va fi una mai apropiată de adevăr!”.
   Dacă zici că nu vrei să fii primul, cele mai multe șanse spun că minți. Singurii care nu vor să fie cei mai buni sunt cei mulțumiți într-adevăr de sine: adică cei care sunt elita și știu asta. Ei nu au nevoie de o aprobare venită din exterior.