În această săptămână inaugurăm o nouă rubrică marca „Monitorul de Vrancea”, prin care dorim să venim mai aproape de problemele reale ale cetățenilor. „Monitorul vine pe strada ta!” își propune să prezinte, săptămânal, o stradă din municipiul Focșani, cu bune și cu rele. Vrem să vedem cum arată strada, cum sunt trotuarele, spațiile verzi, parcările, locurile de joacă, iluminatul public și, nu în ultimul rând, dacă este curățenie. Așteptăm reacții din partea focșănenilor cu spirit civic, interesați de modul în care arată strada pe care locuiesc. Vom veni acolo unde vom fi chemați și vom anunța locul și data întâlnirii cu cititorii focșăneni.
Pentru început, am luat la pas Strada Mare a Unirii, una dintre cele mai vechi străzi din municipiul reședință de județ. De la intersecția cu Strada Mărășești, până la Piața Moldovei și intersecția cu Strada Republicii, Strada Mare a Unirii este o arteră importantă a orașului nostru și, în consecință, destul de aglomerată. Strada este circulabilă deși, pe alocuri, ieșirea din iarnă a mai lăsat ceva gropi de ocolit pentru șoferi. Trotuarele așteaptă să fie reabilitate, iluminatul public este funcțional și sunt și locuri de parcare. Ce am constatat a fost însă mizeria din jurul blocurilor, spațiile verzi inundate de fel de fel de ambalaje, pet-uri și hârtii.
Åži mai trist este că cele două locuri de joacă întâlnite în spatele a două blocuri de la stradă arătau de-a dreptul deplorabil: o mizerie de nedescris, leagăne și balansoare din metal cu scânduri rupte, bănci „știrbe”, adevărate pericole pentru copiii care ar veni să se joace în aceste spații. Unul dintre locurile de joacă, situat în spatele blocului nr. 44, era presărat și cu grămezi de mixtură asfaltică, cine știe de unde. Locatarii din zonă spun că acest loc de joacă a fost demult dat uitării de autorități, dar și că tinerii care îl frecventează sunt certați cu bunul simț. Băncile, care au fost înlocuite acum doi ani, noi și frumos colorate, nu au rezistat mai mult de șase luni în fața spiritului distrugător al unor adolescenți. Åži gardul metalic ce înconjoară locul de joacă a făcut de multe ori cu ochiul hoților de fier vechi, ne-a mărturisit un locatar din zonă.
În același perimetru ne-a atras atenția și peretele unei scări de bloc, pe care stăteau scrise, cu negru, cuvinte care nu pot fi reproduse în ziar, scrijelite, după cum am aflat, de niște copii din clasa a V-a și a VI-a. Pe cetățenii din zonă îi nemulțumește în primul rând mizeria de pe stradă. „Parcul arată groaznic, pentru că nu s-a mai ocupat nimeni de el, este și dosit. Iluminatul e bun, trotuarele probabil o să se facă și pe Strada Mare a Unirii. Ce este prost este că nu au făcut scurgerile. În intersecție, când plouă, apa stă și băltește până la jumătate, nu au făcut pantă de scurgere. Altceva, e gunoi mult, e mizerie. Aduc locatarii din zonă saci cu moloz, îi lasă acolo… Pe mine mă interesează să fie frumos peste tot. Dar nu e vina autorităților, e vina noastră, că nu ne educăm copiii”, ne-a spus domnul Iancu, un locatar din zonă, în vârstă de 60 de ani. Întrebat pe ce stradă din oraș i-ar plăcea să locuiască, focșăneanul a răspuns, zâmbind: „Pe strada domnului Bacinschi, că este foarte curată, eu trec des pe acolo”.
O stradă de istorie
Artera cunoscută de mult timp focșănenilor ca strada Mare a Unirii are o istorie îndelungată. Acest drum de legătură între provinciile românești, fostă strada Mihail Sturza, a fost consemnat în documentele de acum câteva secole. Inițial s-a numit drumul lui Rotopan, drum care venea de la Făurei – Garoafa, intra prin zona Amorțitu în Focșani și continua cu strada Mare a Unirii și ieșea din oraș pe la bariera Cotești. Până la Mica Unire din 1859, locuitorii au dat nume acestei porțiuni Ulița Mare, iar după Unire, în semn de bucurie și sărbătoare, Strada Mare a Unirii.
Strada a fost pentru prima dată învelită cu grinzi la începutul secolului al XIX-lea, așa cum era la Iași și București, situație care a durat până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ulterior, au fost luate măsuri pentru pavarea străzii, la care, inițial, au participat cu muncă și bani, particularii ce domiciliau aici, iar apoi autoritățile. Era locul de plimbare al focșănenilor, dar și de interes al acestora. Făcea legătura cu piața comercială a orașului și trecea foarte aproape de piața simbol a localității. Într-un cuvânt, era istoria și originalitatea acestei comunități.
