Judecătorul Vasile Teodorescu a fost condus pe ultimul drum ieri, de familie, colegi, prieteni și cunoscuți. Cortegiul funerar a plecat de la Biserica „Sfântul Pantelimon”, a traversat Focșaniul, trecând prin fața Tribunalului și a blocului în care a locuit, pentru ca în final să ajungă la ci-mitirul „Sfântul Mina” din Bahne, acolo unde familia are loc de veci. În fața Palatului de Justiție, magistrații și angajații celor două instanțe din Focșani l-au întâmpinat cu aplauze.
Judecătorul Vasile Teodorescu, ieșit la pensie de câțiva ani, a fost înmormântat ieri. Slujba de înmormântare a început la orele prânzului, când în fața capelei și a Bisericii „Sfântul Pantelimon” i-au aprins lumânări zeci de persoane, cunoscuți sau foști colegi. Înainte ca sicriul cu trupul neînsuflețit să fie dus din capela mortuară în Biserică pentru oficierea slujbei, la căpătâiul lui Vasile Teodorescu se aflau membrii familiei și apropiații. Reprezentanți ai Baroului Vrancea, precum decanul Ioan Ioanovici, avocații Constantin Plugaru și Didi Băjenaru, procurorul Sanda Apostolescu, judecătorii Mihai Stoian, Simona Nicolau și Mariela Dibuș s-au numărat printre colegii de breaslă care, ieri, au fost alături de familia Teodorescu.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de cinci preoți, care s-au rugat pentru iertarea păcatelor și liniștea sufletească a celui care timp de mai mulți ani a fost judecător, apoi avocat. În tot acest timp, soția judecătorului și nora Monica și-au șters în nenumărate rânduri lacrimile de pe obraji. Soția, Valeria Teodorescu, și-a mângâiat îndelung soțul pe frunte. „Parcă doarme. A plecat împăcat și liniștit”, i-a șoptit acesteia o cunoscută. „Dumnealui era un om deosebit, a avut o viață nemaipomenită, cu cei doi copii care îi are, bine dirijați. Dânsul a fost ca un model pentru ei. Mă rog lui Dumnezeu să-l așeze acolo unde strălucește lumina feței tuturor sfinților și a celor buni. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a avut un sfârșit bunișor și nu s-a chinuit. Eu sunt o rudă îndepărtată a dânsului, dar să știți că a ajutat pe toată lumea. A fost un judecător drept. Oamenii ăștia doi s-au iubit de copii„, a spus Zamfirița Toma, despre soții Teodorescu.
Åži nu doar rudele au avut cuvinte de laudă la adresa celui care a împărțit dreptatea. „Fata mea a lucrat cu dumnealui. Îi ajuta pe cei tineri, îi pregătea, le dădea exemplu, îi ducea prin toate sălile, îi învăța cum să vorbească, a fost un exemplu”, a declarat mama unei angajate a Tribunalului Vrancea.
Slujba de înmormântare a durat mai bine de o oră, iar predica preotului, de la final, i-a făcut pe cei prezenți să plângă din nou. „Vasile a venit pe lume în comuna Fîntînele în anul 1942. 70 de ani sunt cei pe care Dumnezeu i-a dat răposatului, dar ceea ce este interesant este că evoluția lui parcă vine să ne întristeze și să ne mâhnească, întrucât a trecut prin experiențe nedorite și grele de viață și anume a rămas orfan. A fost crescut de o mătușă până la 14 ani, a fost crescut de părinți adoptivi. Începutul vieții dumnealui a fost un început trist. Dar aici intervine lucrarea lui Dumnezeu în evoluția dumnealui, nu l-a lăsat de izbeliște și trecând prin diverse activități și școli, a trecut din treaptă în treaptă intelectuală și ajunge în final să absolve Facultatea de Drept «Alexandru Ioan Cuza» Iași și să ajungă să împartă dreptatea. Åži-a găsit echilibrul și cadența la tinerețe și maturitate și și-a valorificat darurile pe care Dumnezeu le-a sădit în el. Căsătoria este însă singura instituție creată de Dumnezeu pe care a știut s-o onoreze cu credință și devotament. Acolo se întâlnește bărbatul cu femeia, pentru a continua viața lui Dumnezeu. S-a întâlnit domnul Vasile cu Valeria și din 1965 au mers în fața lui Dumnezeu și au hotărât să fie împreună și să îi despartă doar moartea. Ați trecut poate și prin încercări, și prin supărări, dar ați salvat un principiu al lui Dumnezeu. E greu să împarți haina văduviei, dar Dumnezeu a fost darnic cu familia, pentru că v-a dăruit pe cei doi copii, Ionuț și Adrian, și fiecare cu doi copii. Adrian și Ionuț, care sunteți lucrarea părinților voștri, aveți această responsabilitate înaintea lui Dumnezeu: să-i continuați mesajul, să-i împliniți năzuințele tatălui vostru. Este cel mai frumos omagiu pe care îl puteți aduce tatălui vostru. Să nu-l uitați niciodată!”, a fost îndemnul unuia dintre preoții care au oficiat slujba de înmormântare.
Aplauze din partea colegilor
În jurul orelor 13.20, după oficierea slujbei, sicriul a fost depus în carul mortuar, care a pornit pe drumul fără de întoarcere. S-a mers pe strada Cuza Vodă, pentru a trece pentru ultima oară prin locurile dragi lui Vasile Teodorescu. Dacă la ora la care a început slujba era rece și ceață, atunci când cortegiul funerar a plecat pe ultimul drum, soarele a ieșit din nori.
Cortegiul a făcut mai multe popasuri, timp în care s-au citit rugăciuni și s-au intonat cântece bisericești. În momentul în care cortegiul a ajuns pe strada Republicii, în fața Palatului de Justiție îl așteptau foștii colegi, care l-au întâmpinat cu aplauze. A fost un moment emoționant atât pentru familie cât și pentru cei care lucrează încă în cadrul celor două instanțe focșănene, respectiv Tribunalul Vrancea și Judecătoria Focșani. Chiar dacă era bolnav, Vasile Teodorescu a continuat să vină la instanță până acum două săptămâni, fiind obișnuit cu un stil de viață activ.
Avocatul Didi Băjenaru, care îl cunoaște de ani de zile, ne-a mărtu-risit că la ultima lor întâlnire, răposatul era liniștit. „Îi cunosc de peste treizeci de ani, doi oameni minunați, un adevărat cuplu, un exemplu pentru toți cei din jurul nostru despre ceea ce înseamnă familie, ceea ce înseamnă un părinte, ceea ce înseamnă coleg și prieten. În fiecare vineri se duceau prin țară, la prieteni, erau oameni deosebiți. Vasile Teodorescu a fost un bun judecător, a împărțit dreptatea, pornind în primul rând de la faptul că era om și a fi om este mare lucru, misiune pe care Vasile Teodorescu a îndeplinit-o întocmai. A avut lângă el o femeie deosebită, o femeie ambițioasă, o bună profesionistă, s-au înțeles dintotdeauna, și voi ține minte câtă viață voi avea pildele pe care le-am aflat de la acești doi oameni, și în primul rând de la el. Cea mai mare dorință era de a trăi…! În urmă cu două săptămâni m-am întâlnit cu el pe holurile Tribunalului, unde îmi desfășor și eu activitatea, și era atât de încrezător că va trăi! Dar iată că Dumnezeu n-a fost de acord cu vrerea lui, întotdeauna pe cei buni îi ia dintre noi. Dumnezeu să îl ierte și să îi dea Dumnezeu odihnă ușoară acolo unde se spune că nu este nici lacrimă, nici suspin”, a declarat avocatul Didi Băjenaru.
„Ai plecat iubirea mea!”
Cortegiul funerar și-a continuat deplasarea pe străzile Mihail Kogălniceanu, Maior Gheorghe Pastia, Brăilei, Bucegi, a trecut apoi pe la fostul Tribunal, unde din nou s-a făcut un popas. Apoi, deplasarea a continuat spre cartierul Bahne, unde este situat cimitirul „Sfântul Mina”.
Cortegiul a ajuns în cimitir după ora 14.30. Sicriul a fost dus pe brațe de tineri, pe aleile înguste ale cimitirului, până la locul de veci. Valeria Teodorescu a acceptat cu greu să se despartă de soțul său, s-a aplecat de mai multe ori peste sicriu pentru a săruta pentru ultima dată fruntea soțului său. A răsunat cimitirul de plânsul celei care i-a dăruit judecătorului Teodorescu doi fii, de suspinele unei femei care i-a fost alături toată viața. „Ai plecat iubirea mea! M-ai lăsat de izbeliște! Dragul meu… Vasile, Vasile, unde ai plecat?”, a strigat Valeria Teodorescu, în timp ce sicriul cu trupul neînsuflețit al soțului său era coborât în mormânt.
Vasile Teodorescu s-a stins din viață pe 17 februarie. De-a lungul vieții a fost judecător la Judecătoria Focșani, apoi la Tribunalul Vrancea și chiar președinte al Asociației Magistraților din România- Filiala Vrancea. După pensionare, a profesat ca avocat în Baroul Vrancea.
