Învățământul de stat are nevoie de bani și încă foarte mulți. A fost distrus încet, dar sigur de fosta guvernare, care a făcut în așa fel încât oamenii să plece din sistem. Pedeliștilor nu le-a păsat că distrug viitorul acestei țări, atâta timp cât au făcut economie la buget. Nu pentru a da banii pentru lucruri utile, cum ar fi construirea vreunei autostrăzi, ci pentru a finanța proiecte fără rost, cum ar fi teren de sport în pantă.
Așa s-a ajuns în si-tuația ca grădinițele, spre exemplu, să rămână fără oameni, respectiv educatori, îngrijitori sau chiar femei de serviciu. Când o educatoare are sarcina de a îngriji 25 până la 30 de copii, este greu de crezut că aceasta este supraom și îi poate supraveghea pe toți. Plus că, de multe ori, tot ea trebuie să facă ordine în clasă, să măture ori să dea cu mopul.
Un exemplu grăitor în acest sens, este cel de la Grădinița cu Program Prelungit nr.1 din Focșani, unde lipsa acută de personal o simt pe pielea lor copiii. În urmă cu două săptămâni, un copil de nici 4 anișori a părăsit incinta unității de învățământ și a plecat singur spre casă, asta pentru că două educatoare, care aveau în grijă o adevărată armată de copii, l-au scăpat din vedere. Au fost de ajuns doar câteva momente de nea-tenție, pentru ca acel copil să se facă nevăzut.
Într-un memoriu înaintat Inspectoratului Åžcolar Județean (ISJ), imediat după producerea nefericitului incident, una dintre educatoarele implicate a explicat cum s-au întâmplat lucrurile. Aceasta susține că dacă exista un cadru decent de desfășurare a acti-vităților în grădiniță, acest eveniment nu ar fi fost posibil. „Programul de lucru stabilit în Consiliul Profesoral, de comun acord, este schimbul I: ora 7.00- ora 12.00, schimbul II: ora 12.00- ora 17.30. Luni, 17 septembrie 2012, având în vedere că ni s-a repartizat o grupă mică de copii, cu vârste cuprinse între 3 și 4 ani, am convenit cu colega mea să fim prezente ambele în tura de dimineață pentru a cunoaște copiii și părinții. Ziua a evoluat normal pentru debutul unor copii de 3-4 ani la grădiniță, unii suportând mai ușor, alții mai greu despărțirea de părinți. Perioada critică în supravegherea copiilor este cea de după masa de prânz, când îi pregătim pentru somn. În această perioadă a intervenit primul incident cu A.D., de 3 ani și 6 luni, când ne-a fost adus de asistenta Lucica Mocanu din curtea grădiniței. Noi ne-am panicat, am anunțat conducerea unității și părinții copilului de ceea ce s-a întâmplat. De asemenea, am solicitat închiderea ușii de acces în unitate și repararea yalei de la ușa grupei noastre, deoarece era defectă. Răspunsul la cererea noastră a fost că nu există personal autorizat pentru a efectua această lucrare și nu sunt nici bani pentru schimbarea yalei”, precizează în memoriu Lucica Drăstaru.
În ziua în care s-a produs cel de-al doilea incident, și cel mai grav, a fost nevoie de numai câteva clipe de neatenție. „Tot discutând cu el (A.D. – n.r.), și cu ceilalți copii, cu voce tare, și explicându-i fiecare etapă a pregătirii pentru somn, pentru a-l liniști, brusc am observat lipsa lui. Mi-am dat seama că a avut loc o tentativă a lui de a fugi și am ieșit după el imediat. Primul instinct a fost să-l caut la toaletă, la grupa vecină și apoi în curtea grădiniței. La ieșirea din unitate, mama unui copil, văzându-mă speriată, mi-a spus că a observat un părinte cu fetița de mână și că în spatele acestora s-a strecurat un băiețel. După descriere, mi-am dat seama că era A.D. Toată această perioadă nu a durat mai mult de 3 minute, de la momentul dispariției, până la ieșirea din curtea grădiniței, lucru care poate fi dovedit și prin vizionarea camerelor de supraveghere. În această perioadă, colega mea a anunțat familia, iar eu, împreună cu femeia de serviciu din sectorul nostru, am plecat în căutarea copilului”, explică educatoarea Lucica Drăstaru, care se afla în afara programului de lucru, dar își ajuta colega.
La Grădinița cu Program Prelungit nr.1 din Focșani, pentru cei 200 de copii din cele opt grupe sunt angajate doar 8 cadre, acestea incluzând educatoarele și personalul de îngrijire. Inclusiv directorul unității lucrează cu cei mici, căci așa au vrut pedeliștii, ca acesta să rezolve atât problemele manageriale ale unității cât și să fie prezent în sala de clasă. La nivel de județ se estimează că ar fi nevoie de cel puțin 130 de îngrijitori și paznici.
Îngrijitoare într-o permanentă alergătură
Probleme sunt și la Grădinița cu Program prelungit nr. 17 din Focșani, cu structurile 19 și 11. Avantajul acestei unități este faptul că Grădinițele 17 și 19 își au sediul într-o scară de bloc, iar personalul de îngrijire merge cât într-o parte când în alta pentru a-și da o mână de ajutor.
La Grădinița cu Program Prelungit nr.17 este deficit de personal de patru ani. Posturile au fost blocate în 2009, printr-o decizie abe-rantă a guvernanților PDL de la acea vreme. Educatorul, așadar, nu are doar sarcina de a-i educa, ci și de a-i spăla pe cei mici, trebuie să-i însoțească la toaletă și să facă tot ceea ce ar trebui făcut de un îngrijitor. Nici măcar femeile de serviciu de la licee nu mai vin să le dea o mână de ajutor, așa cum făceau în alți ani, prin detașarea lor pentru câteva ore. În această situație, Dumnezeu cu mila. „Ne este teamă tot timpul, dacă mergem la baie nu are cine sta cu cei mici în clasă. Cât stau la toaletă ce se poate întâmpla cu acești copii? Este strigător la cer”, a spus educatoarea Mariana Baneș. „Eu fac tot ce trebuie făcut. Îl îmbrac, îl dezbrac, merg cu el la baie, pentru că îngrijitoarea nu face față să ajungă până la mine. Au fost și părinți care ne-au atras atenția că nu sunt serviciile de calitate pentru că nu avem îngrijitori”, a spus și Fănica Bouroș, educatoare grupă mică la Grădinița cu Program Prelungit nr.17.
Îngrijitori puțini, prost plătiți
Pe lângă faptul că sunt puțini, îngrijitorii mai primesc și salarii foarte mici, cu care nu își pot asigura masa pentru o zi. De pildă, Simona Grigoraș a absolvit cursurile unei universități, dar singura ofertă de lucru a fost cea de îngrijitor. Nu a stat pe gânduri și a acceptat oferta, deși are studii superioare. „Mă descurc foarte greu. Toată ziua alerg. Când sus, când jos, când la clasă, când la baie, bucătărie, strânge masa, pune masa. Normal ar fi să ajutăm și copiii să mănânce, dar când ? Se ocupă doamnele de la clase, pentru că nu avem cum, iar salariile sunt așa cum sunt: 500 lei. Am mai avea nevoie de încă trei persoane pentru îngrijire, este nevoie acută”, a spus Simona Grigoraș, îngrijitor cu studii superioare la Grădinița 17 din Focșani.
Cei din conducerea Grădiniței nr.17 spun că sunt copleșiți de probleme. Cu toate acestea, activitatea merge înainte, nu se știe până când. „Ne străduim să facem față nevoilor. Problema este că volumul de muncă este foarte mare și oricât ne-am strădui să asigurăm, pot fi scăpări dacă nu avem oameni acolo unde trebuie. Perso-nalul îl alergi de colo colo, te chinui să faci față, dar inevitabil pot fi scăpări. Noi, până acum, nu am pățit nimic, dar nu ești protejat niciodată. Interfonul ajută pentru limitarea accesului, dar atât. Am făcut solicitare de nenumărate ori, am depus și la începutul anului școlar atât la primărie cât și la Inspectoratul Åžcolar. Sperăm să ne deblocheze un post măcar. Îmi este teamă că la începutul anului viitor și la grădinița 11, cei doi îngrijitori ies la pensie și riscăm să rămânem fără personal”, se plânge Fănica Bud, directorul grădiniței.
Personalul auxiliar, uitat în umbră
Cei din conducerea ISJ vorbesc de aproximativ 130 persoane în minus în ceea ce privește personalul auxiliar în unități de învățământ. Åžefii învățământului vrâncean sunt conștienți de eforturile supraomenești care se fac și totuși sunt legați de mâini și de picioare în luarea unei măsuri. „Există un deficit de personal de circa 130 de persoane pentru îngrijitor și paznici. Se fac solicitări, dar nefiind posibilitatea deblocării… Eu nu înțeleg de ce nu se acordă atenție personalului nedidactic și nedidactic auxiliar. Volumul de muncă este foarte mare, cu atât mai mult când sunt atâtea programe în care sunt incluși elevii. Un îngrijitor nu poate suplini munca paznicului, cum nici paznicul nu poate să facă treaba îngrijitorului. Cu atât mai mult când vine vorba de grădinițele cu program prelungit, care necesită mai multă atenție”, a declarat Luminița Balaban, inspector școlar general adjunct.
Fondul clasei transformat din ilegal în legal
Pentru a asigura fonduri minime în vederea mo-dernizării, cât de cât, a unităților de învățământ, cadrele didactice le cer părinților să cotizeze la fondul clasei, chiar dacă nimeni nu recunoaște oficial că se strâng bani. În unele cazuri, au fost înființate asociații sau fundații, pentru ca cei care cer să nu cadă sub incidența legii.
Chiar dacă știu că nu e legal să dea bani la fondul clasei, părinții acceptă, uneori fără să spună vreo vorbă. Nu de alta, dar nu ar vrea ca ai lor copii să fie marginalizați. Așa că se caută prin buzunare și ultimii bani, câștigați după o lună de trudă, îi dau la grădiniță.
În multe unități de învățământ, banii colectați la fondul clasei sunt folosiți pentru a achiziționa minimul necesar, respectiv o cretă sau un burete. În alte cazuri, cu banii strânși la fondul clasei se achiziționează chiar și mobi-lier sau sunt schimbate fe-restrele pentru a nu sta în frig copiii. Cei din conducerea ISJ spun că oficial nu există reclamații în acest sens, dar dacă totuși există nemulțumiri, părinții sunt invitați să facă sesizări. „Nu am nici un fel de sesizare că ar fi fost colectate de undeva anumite sume vizând fondul clasei. Fondul clasei nu este sub nicio formă legal. Dacă este organizație a părinților legal constituită, care vor să contribuie la sporirea confortului lor, atunci lucrurile stau altfel. Totul se contabilizează, totul intră în inventarul școlii în mod corect. Dar dacă un cadru didactic începe să colecteze fonduri, este total ilegal. Dacă sunt astfel de situații, invit părinții să sesizeze Inspectoratul Åžcolar. Dacă sunt cazuri unde se strâng bani, invit persoanele să sesizeze organele în drept și să aducă și dovezi”, a cerut Vasilica Zaharia, inspector școlar general.
Cum totuși banii alocați de primării sunt insuficienți, asociațiile ori fundațiile le oferă directorilor de școli pârghia legală pentru a supraviețui. Așa se face că învățământul cândva gratuit se transformă încet și sigur în unul cu plată, dar nu neapărat mai performant. „Nu ne sunt de ajuns banii veniți de la primărie, de regulă vin sumele disponibile. Avem o asociație unde sunt virați 2% din impozitul pe venit și din acești bani am cumpărat interfon, videoproiector, mobilier. Acum ne străduim să amenajăm curtea și am făcut nenumărate solicitări la primărie să fim ajutați„, spune Mihaela Dogaru, directorul Grădiniței nr. 18 din Focșani.
Din lipsă de fonduri, nici personal medical nu există, în fiecare zi, la unele grădinițe. Asistentele me-dicale de la grădinițele cu program normal realizează triajul copiilor de două ori pe săptămână, deși ar trebui să facă acest lucru zilnic. O mămică, al cărei copil învață la Grădinița cu Program Normal nr. 19, spune că fetița ei nu este verificată zilnic și că doar copiii de la grădinița cu program prelungit beneficiază de această facilitate. Directorul o contrazice. „La Grădinița 17 avem asistent medical care stă de dimineața până seara, iar triajul copiilor se face zilnic. La Grădinița cu Program Normal nr. 19 vine cadrul medical după ce termină cu trierea copiilor de la program prelungit”, spune Fănica Bud, directorul Grădiniței nr.17.
Diferența dintre rural și urban
Dacă aveți impresia că un preșcolar nu necesită prea mulți bani pentru a-l pregăti pentru grădiniță, vă înșelați. Deseori se întâmplă ca un preșcolar să „scoată” mai mulți bani din buzunarul părinților, față de un școlar. La oraș, părinții trebuie să cumpere câte 2 role șervețele pe săptămână, un săpun lichid, 2 suluri de hârtie igienică și o rolă saci menaj pe lună. La toate acestea se adaugă 2 blocuri mici de desen, carte de colorat, carte de povești, joc de creație, 6 etichete, 1 set de hârtie creponată, o cutie de creioane colorate, plastilină de calitate, acuarele tempera și pensulă, hârtie colorată autocolantă, un set hârtie colorată lucioasă, lipici solid, un top de coli Xerox, paletă de pictură, iar lista poate continua. Plus că părinții mai trebuie să dea bani și pentru un voluntar, pentru transportul și masa acestuia. Iar după caz, la fondul clasei contribuția este de 100 până la 150 de lei.
Pentru preșcolarii de la țară cerințele sunt pe jumătate. Ei au nevoie de un bloc de desen mic, un creion, un caiet matematică, plastilină cu 8 culori, o cutie acuarele în ulei, hârtie glase, culori și foarfecă, carioci, penar, joc construcții, 2 metri de șnur decorativ, o pastă de dinți, șervețele de masă, hârtie igienică, prosoape din hârtie, săpun lichid, o carte de colorat, papuci și evident hârtie xerox.
