Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului i-a adus pe mulți vrânceni în biserici, pentru a se ruga la Dumnezeu pentru sănătate, iertarea păcatelor și pentru ca pământurile să rodească și în această toamnă. Ieri nu s-au serbat onomastici, slujbele religioase fiind oficiate în amintirea unui moment trist din viața creștinătății: Adormirii Maicii Domnului.
Tot ieri s-a încheiat și postul Sfintei Marii, care a ținut două săptămâni, fiind dezlegare la pește. Nu este de mirare că aproape de prânz, în Cartierul Bahne din Focșani sfârâiau câteva grătare. „E sărbătoare azi și s-a terminat postul. Sărbătorim și noi”, ne-a spus bărbatul care se pregătea să întoarcă peștele pe grătar, nu care cumva să se ardă.
Credincioșii care se întorceau ieri de la biserici, au spus că Sântămăria Mare este a doua sărbătoare ca importanță în Biserica Ortodoxă Română. „Am fost la biserică să ne rugăm pentru noi și pentru ploaie. Azi se pomenesc și morții și, ca fiecare, avem și noi rude care au trecut în neființă”, ne-a spus Georgeta Roman.
Tradiții de Adormirea Maicii Domnului
Sfânta Maria a fost înștiințată de Arhanghelul Gavriil de trecerea ei la cele veșnice, iar ea s-a bucurat și s-a rugat pe Muntele Măslinilor și copacii s-au aplecat în fața ei. În conformitate cu Sfânta Tradiție, Maica Domnului a murit ca orice ființă omenească, „adormind”, așa cum indică și numele sărbătorii. Adormirea Maicii Domnului, deși este învăluită în tristete, ne face părtași mai ales bucuriei pascale, deoarece Născătoarea de Dumnezeu se află acum în stare de înviere.
Sfânta Mărie Mare este ziua de hotar între lunile călduroase și cele reci și dă startul lucrărilor agricole de toamnă. În această zi este dezlegare la pește. Apicultorii degustă în această zi primii faguri de miere și se roagă ca și în anul viitor, stupii lor să fie plini de miere. Potrivit tradiției, fetele care vor să-și afle ursitul trebuie să poarte în sân o frunză de ferigă, să aprindă o candelă și să împodobească icoanele din casă cu flori proaspete, stropite cu agheasmă. Cine respectă această tradiție, va avea noroc de un soț blând și gospodar.
După slujba de la biserică, gospodinele trebuie să împartă săracilor faguri de miere, prune și apă. Astfel, în casa lor sporul nu se va risipi. În această zi, ciobanii coboară oile de la munte. Totodată, bătrânii satelor stropesc grădinile și câmpiile cu agheasmă, rostind rugăciuni ca păsările să nu le distrugă recolta. Dacă în ziua de Sântămăria Mare înfloresc trandafirii, evenimentul anunță o toamnă frumoasă și cu recolte bogate.
În zorii sărbătorii, fetele de măritat trebuie să aprindă candela , rostind o dorință și să vegheze ca flacăra acesteia să nu se stingă toată ziua. În caz contrar, o candelă care se stinge în această zi anticipează necazuri pentru toată familia, multe probleme de sănătate, iar tânăra nu se va căsători prea curând. Bâtrânele credincioase din sat, care adună frunze de năpraznic, trebuie să le usuce în locuri foarte curate din casă. Tradiția spune că năpraznicul, o cunoscută plantă tămăduitoare, are puteri miraculoase, dacă este culeasă în prima parte a zilei.
După data de 15 august, se deschide sezonul nunților care durează până la începutul Postului de Crăciun. În ziua de Sântămărie, la sate, bărbații își schimbă pălăria cu căciula, semn că anotimpul rece se apropie. Pentru a rămâne sănătoși, din această zi, tradiția interzice scăldatul în apele curgătoare care se răcesc și sunt spurcate de cerbi.
Maica Domnului este protectoarea familiei și a fertilității. Femeile însărcinate, care se roagă în această zi pentru viitorii lor urmași, vor naște ușor și vor avea copii sănătoși și norocoși. De Sfântă Măria Mare este și Ziua Marinei, iar în numeroase lăcașuri de cult, care poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, se oficiază slujbe speciale.
Istoricul sărbătorii
Cu trei zile înainte de mutarea sa de pe pământ la cer, Maica Domnului a fost vestită de Hristos prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil. Acesta a venit la dânsa aducându-i o ramură de finic, semn al biruinței asupra morții și a zis: „Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.
Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat că se va muta la Fiul său. De această dată, spre deosebire de sărbătoarea Bunei-Vestiri (când căpetenia îngerilor a venit la Fecioara Maria, purtând în mână o floare de crin, simbolul purității și a vestit-o că va naște un fiu, care să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului), Arhanghelul Gavriil ținea în mână o ramură de finic. Cu astfel de ramuri a fost întâmpinat și Iisus la intrarea Sa în Ierusalim.
După aflarea veștii, Maica Domnului s-a urcat în Muntele Măslinilor să se roage. Atunci, pomii de pe munte s-au aplecat în fața ei, cinstind-o ca pe o stăpână. Când s-a întors acasă, Maica Domnului a aprins multe lumânări și tămâie, a chemat rudele și vecinii și le-a povestit cele spuse de Arhanghelul Gavriil despre mutarea sa la cer. Ca dovadă, le-a arătat ramura de finic, dăruită de Gavriil.
După ce și-a pregătit cele necesare pentru înmormântare, Fecioara Maria a dăruit hainele sale prietenelor sale văduve , binecuvântându-le pe femeile venite să-și ia rămas bun. Tuturor, le-a promis ajutorul și protecția sa. După aceea, Fecioara Maria le-a cerut iertare tuturor, s-a închinat și le-a spus ucenicilor veniți la casa sa: „Prietenii mei și ucenicii Fiului și Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”. Apoi și-a încredințat sufletul în mâinile Fiului său. Ucenicii lui Iisus i-au împlinit dorința și-au înmormântat-o în Grădina Ghetsemani.
Apostolul Toma a ajuns la trei zile după înmormântare și, la cererea lui, ucenicii au deschis mormântul Maicii Domnului. Atunci au constatat că trupul Fecioarei a fost ridicat la cer.
