Tristețe fără margini, ieri, la înmormântarea lui Bogdan Ionuț Marin, zis Lero, care la doar 35 de ani, s-a despărțit de această lume… Mama lui, zdrobită de durere, încă în stare de șoc după trecerea atât de bruscă în neființă a unicului său copil, mângâia, cu palme tremurânde sicriul sigilat, ce a ajuns la Biserica „Donie” din Focșani, luni seară.
Împietrită pur și simplu în suferință, femeia privea cu ochi arși de lacrimi coroanele aduse de prieteni și cunoscuți, apoi privea fotografia fiului său și lumânările care ardeau în jurul sicriului… „Nu pot să cred că nu mai este… Totul s-a întâmplat așa de brusc… Era sănătos, întâlnise fata asta și se înțelegeau atât de bine… marți îi veniseră analizele, că era obligat să le facă periodic, pentru serviciul lui, și toate i-au ieșit bune… Și miercuri dimineață a murit… Nu înțeleg ce s-a întâmplat… Eu nu pot să cred că nu mai este… Uite câte flori… Și el venea la mine cu flori mereu… Ce rost au toate astea, acum… Am rămas singură … Era tot sufletul meu… copilul meu… Nimic nu mai are niciun rost…”, a spus biata femeie… „Mereu îmi zicea că el vrea să trăiască puțin, dar intens… Dar nici atât de puțin… doar 35 de ani, nu-i drept…”, a continuat, cu glasul înecat de lacrimi… Alături de ea își plângea, ieri, durerea, și prietenea lui Lero, fata în brațele căreia acesta și-a dat ultima suflare, în mod atât de brutal, de neașteptat…
Puținelor rude ale tânărului, prietenilor lui, veniți special pentru a-l conduce pe acest ultim drum, nu le venea nici lor să creadă că ceea ce se întâmpla acolo era adevărat, că în coșciug era închis chiar trupul lui Lero… Adunați în jurul sicriului și în fața capelei mortuare a Bisericii „Donie”, unde era acesta depus, cu toții ascultau, tăcuți și triști, slujba de înmormântare…
Din fotografia ce străjuia sicriul mângâiată de flacăra fragilă a lumânărilor, Lero îi privea, răscolindu-le atâtea și atâtea amintiri… În fața aceleiași fotografii, lipită de geamurile autoturismelor parcate în fața lăcașului de cult, trecătorii își opreau mersul… „Păcat, mare păcat”, spuneau ei, aflând vârsta celui trecut în neființă. „Dumnezeu să dea putere mamei lui… că nimic nu-i mai greu decât să-ți îngropi copilul”, ziceau…
Reamintim că Lero a murit miercurea trecută, în somn, la ora 7.00 dimineața, în patul său din Roma. Până la sosirea rezultatelor autopsiei, cauza decesului lui rămâne pentru toată lumea inexplicabilă. Oricine l-a cunoscut știa că era un tânăr sănătos, vesel, plin de viață, care făcea sport zilnic și care avea atâtea planuri de viitor… Tocmai de aceea, vestea morții lui a căzut ca un trăsnet peste toți… Pentru toți cei care ieri erau prezenți la înmormântare, încă năuciți de nenorocire, și pentru toți cei aflați în țări de departe care n-au putut ajunge altfel, decât cu gândul, alături de el în această ultimă zi…
Sfâșietor a fost momentul în care, purtat pe brațe de șase prieteni, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Bogdan Ionuț – Lero a fost scos din capelă și depus, pentru un scurt moment, în biserică… Apoi, cortegiul funerar a pornit spre Cimitirul Nordic, traversând Focșaniul în care Lero s-a născut, și-a trăit copilăria și visele tinereții, alături de toți bunii săi amici… Alături de ei, și vegheat de dragostea bunei sale mame… O mamă pentru care, acum, viața pare să nu mai aibă sens… Fiindcă lumina ochilor puiului ei, s-a stins…
Dumnezeu să-l odihnească în pace…
