De Paște, pe lângă mersul la biserică și prepararea produselor din carne de miel, sau coacerea cozonacului, printre tradițiile de bază se află și ciocnitul ouălor! Dar e și asta o „artă”, nu se face, așa, oricum! Deși regulile Ciocnitului Ouălor pot varia de la zonă la zonă, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură, ce părți ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie „pe luate”, „pe schimbate”, „pe văzute”, „pe nevăzute” etc.
Ciocnitului Ouălor, sacrificiu al divinității primordiale înfrumusețată prin vopsire și încondeiere, simbol al jertfei Domnului Iisus. Ciocnitul Ouălor este permis și așteptat cu nerăbdare de credincioși după slujba de Înviere a Mântuitorului în noaptea Paștelui, până la Ispas-înălțarea Sa la ceruri.
Ciocnesc mai întâi soții între ei, apoi copiii cu părinții, după care părinții cu celelalte rude, cu prietenii și vecinii invitați la masă.
