Vinetele au pătruns în Europa odată cu invazia maurilor în Peninsula Iberica, în se-colul al VIII-lea, iar în America abia la începutul anilor 1900. Suspiciunea cu care planta a fost pri-vită la început pe bătrânul continent reiese astăzi din denumirile primite în sânul popoarelor cu care a intrat în contact. Cei din spațiul mediteranean au botezat vânăta, de pildă, „ou rău”, „măr nebun” și „mărul nebuniei”.
Timpul însă a dovedit contrariul, nu doar că vânăta era un aliment inofensiv ci chiar merita să îmbogățească gustul mâncărurilor. În Grecia, Turcia și România musacaua este o rețetă foarte populară, aproape tradițională, fapt care ne îndeamnă să credem că și la noi vânăta a poposit destul de timpuriu. Acest fel de mâncare conține straturi de vinete intercalate cu o compoziție din carne de miel.
Adevăratele beneficii ale vinetelor depășesc însă capacitățile noastre senzoriale și au fost descoperite prin studii efectuate în ultima vreme. Vinetele nu sunt foarte bogate în nutrienți, în schimb sunt deosebit de sățioase și conțin foarte puțin sodiu și calorii. Nutriționiștii o recomandă în forma crudă și amestecată în aperitive, cu mențiunea că trebuie bine coaptă, deoarece, înainte de maturitate, vinetele conțin o substanță toxică numită solanină.
Pentru a menține același nivel de calorii și în timpul preparării, nu le gătiți în ulei. În schimb puteți utiliza bulion, vin sau suc de lămâie pentru a-i spori savoarea și, de ce nu, chiar proprietățile binefăcătoare. Vinetele conțin urme de vitamina A și vitamina C, circa 1 g de proteine și 7 grame carbohidrați. Mult mai promițătoare au fost concluziile unei cercetări efectuate asupra antioxidanților din legume, care se pare nu sunt deloc de neglijat din punct de vedere cantitativ și calitativ. Vânăta are proprietăți antianemice, diure-tice, laxative și, nu în ultimul rând, calmante.
