Parfumul intim al unei confesiuni trezește curiozități, apropie oamenii și îi leagă prin relații trainice de prietenie. Alteori, mărturisirile făcute fără prea multă băgare de seamă, din alarmantul impuls al destăinuirii, nasc intrigi și în acele momente, cuvântul transmis din gură în gură se dovedește mai rapid decât orice mijloc modern de comunicare, dar oricum s-ar petrece asemenea fapte, emoțiile din jurul unui secret sunt la fel de intense.
Când vulnerabilitatea e o necesitate
Nevoia de discreție și securitate a determinat apariția jurnalului. Protejat de un lăcățel și ascuns sub pat, un asemenea caiet este demascarea voită a posesorului. Fără cultul aparenței, fără falsa imagine construită cu talent de actor, fără teama de ceilalți, fără urgența adaptării, autorul e pe punctul de a se deconspira. Voluptatea de a comunica și de a se comunica e prea mare pentru a rămâne în limitele convenționalului, așa că nu e de mirare fabuloasa dezvoltare a acestui gen hibrid, între literatură și memorialistică.
Tentația expunerii
De la jurnalele de scriitori celebri (Lev Tolstoi, Jules Renard, A.Gide, Mihail Sebastian, Mircea Eliade) până la autobiografiile starurilor de la Hollywood nu a mai fost decât un pas. Apoi, odată cu răspândirea internetului, fiecare om conectat la timpurile noi, și-a dorit să folosească puterea secolului XXI în propriul beneficiu. Puterea de a transmite emoții pe cale virtuală s-a dovedit un prilej de comuniune cu oamenii. Tentația unui jurnal public (aparent, o alăturare paradoxală de termeni) a suscitat un interes maxim și, în anul 2003, aproximativ 70 de milioane de bloguri au fost create exploziv, dând startul unei noi mode.
Capricii mondene
Pe atunci, curentul eco făcea furori și colegele mele se gândeau din când în când, uneori cu o insistență de designer, alteori cu bonoma trândăvie a unei vedete care doar poartă hainele, nu le și creează, la noi idei de ținute ecologice. Culoarea verde nu mai exprima nimic, erau necesare rochii reciclabile, dar chic. Rochii din pahare de plastic, crinolină din saci de gunoi, accesorii de păr din hârtie creponată și brățări din flori împletite… orice sacrificiu trebuia făcut pentru a susține politica unui mediu mai puțin poluant, dar ca orice modă, termenul de valabilitate i-a pecetluit existența și în pofida conceptului măreț, de a ne apropia de natură și de imperiosul scop de a o proteja, adolescentele, atrăgând de astă dată și partea masculină, și-au găsit un nou subiect: blogurile, atât de cool, atât de în vogă, atât de ciudate prin expunerea sinelui cu atâta spontaneitate, cu atâta detașare.
Homo bloggus
Cine avea blog, era înconjurat de o aură de mister. Noțiunea nefiind foarte clară, popularitatea individului deținător de blog nu avea o conotație prea clară în mintea celorlalți. Respectivul avea ceva ce restul nu îndrăznește să aibă, se exprima și avea o platformă a lui, avea postări zilnice și primea reacții de la cititori fideli… cu timpul, lucrurile au devenit din ce în ce mai accesibile și, la un click distanță de fiecare dintre noi, se află posibilitatea de a căpăta o voce virtuală. Utilizând site-urile WordPress.com sau Blogger.com, oricine are o idee și un mesaj se poate apuca de blogging. Un om de afaceri își lansează produsele și atrage furnizori din toate colțurile țării sau ale lumii, un profesor comunică cu alții din comunități diverse, o mămică publică dileme… casnice, iar un adolescent… scrie de dragul de a se descoperi.
Cerul este limita!
De la propriile teorii științifice, recenzii de carte, film ori teatru până la ce am în geanta de toate zilele, ce am mâncat la prânz sau cât de greu e să iei un 8 la engleză, varietatea de subiecte îi oferă suficientă libertate de exprimare adolescentului însetat de a se prezenta în fața lumii.
Blogosfera Vrancea este o rețea bogată și coeziunea acestui grup se dovedește a fi reală cu fiecare întâlnire, ședință, discuție sau petrecere organizată între membri. Pe 25 februarie 2012, a avut loc Blogmeetul vrâncean, deschis nu numai bloggerilor, ci și doritorilor de a participa la discuții antrenante cu cei pe care îi citesc în fiecare dimineață, supliment binevenit pe lângă cafeaua revigorantă de toate zilele. Florea Cristian este unul dintre fondatorii acestei comunități și blogul său, http://www.floreacristian.ro, abordează o suită largă de subiecte, de la statutul imposibil de anonim într-un oraș mic până la probleme politice de actualitate. Printre pasionații de jurnale online se numără și Mădălin Blidaru (http://blidaru.net/), elev al Colegiului Național „Unirea”, de asemenea membru al Consiliului Elevilor, care publică în mod regulat noutăți, menținându-ne pe toți informați. Amalia Giurgea și-a făcut debutul recent, la începutul acestui an, în lumea bloggingului și se declară mai mult decât mulțumită. Blogul ei îndrăzneț http://douagargarite.blogspot.com/ își propune o incursiune amuzantă în propria-i viață. Aflați mai multe despre ea, despre inițiativele și mesajul ei, în interviul pe care ni-l va acorda în exclusivitate sâmbăta viitoare.
Cristina Stancu
Colegiul Național „Unirea”
