Motto: „…om nu mare de statu, mânios si de grabă
vărsătoriu de popor nevinovat….”
(Parafrazare Grigore Ureche)
Prim sinistru în lesa dulăului Traian,
Cățelus ce pentru-n os face ham-ham,
Dar face si cirip sau i-ha-ha,
Când i s-a spus, când i s-o mai cerea.
Ins care-ncape într-un loz în plic,
Din orice rând el este cel mai mic,
N-ar fi nimic, de-ar fi doar la-nălțime,
Dar este mic si la făcut de bine.
A împroprietărit cu datorii nația toată,
Mintea românului să fie ocupată,
Ca să dea din buzunare, banul,
Ce, din condei, furat-au cu toptanul.
Luatu-ne-au si demnitate si mândrie,
La noi acasă ajuns-am în chirie,
În „munții nostri care aur poartă,
Noi (re)cersim din poartă-n poartă”.
Aveam cartoful, ultima redută,
Ne-a alungat din el cu răutate crudă,
Dar „ținând”, totusi, la români,
Ne-a lăsat plasele goale în mâini.
La carnea care stă sus pe cârlige,
Să n-ajungem nici pe catalige,
Si să scuipăm în sâni, să facem cruce,
Cum pe raft, pot prețuri ca să urce.
Când stă-n picioare parcă-i în genunchi,
Politica ce-o face n-are trunchi,
Cade în fund si nu se strică!!??,
Boc E-mail, acest hopa Mitică.
Împins în față, nodul de batistă,
Câlți si cărpe are-n piele tristă,
Sânge-n instalație nu are,
Decât un suc stupid de portocale.
Nasul lung, obrazul gros,
Cuțitul lui ne-ajuns până la os,
Åži taie tot ce prinde pe hârtie,
Tăia-i-ar Dumnezeu din fudulie.
Si nu o simte ca pe un supliciu,
De-a fi numai, omul de serviciu,
Ce o ia mereu pe arătură,
Procreatul din scuturătură.
Noi să-nghițim somaj si învârteli,
Ca să iasă-ai lui la socoteli,
Åži el ca ca o coadă de topor,
Râgâitul lui Traian să-i dea obol.
Păpusa unuia pe care nu îl doare,
Creanga românului tăiată sub picioare,
Curea de transmisie a unui golan,
Ce-i lup peste stâna fără cioban.
Midas care-a trasformat o lotcă,
Într-o sticla pentru votcă,
Ce plesneste copiii peste gură,
Definind-o cumenicătură.
Vrea protestatari ca moaste sfinte,
Să-nchidem ochii, să n-avem cuvinte.
În teatrul său absurd, „á la Ionescu”
Să îl iubim sforăitor numai pe „…escu”.
Experimentul „Philadelphia”-i o glumă,
Cu nava dispărută-n timp si spumă,
Față de flota noastră din ibric,
Evaporată-n gradele de siretlic.
Boc E-mail de mult e-n derizoriu,
E muscătura de dulău, în teritoriu,
A satrapului nemernic si ciclop
Schiop de păr si de bun simț, ce-i schiop.
La becu-aprins îsi salivează cina,
Să taie, să închidă, să stingă lumina,
La urnă, furtul unui vot e fără spor,
Cât vor ei fură, prin calculator.
Si votul celor vii nu mai contează,
Chiar de-i ostil si e stampila trează,
Căci pentru o zi ies din morminte
Votându-i si cei dusi, la cele sfinte.
Că moftul este numai moft
Dar totdeauna softul este soft,
Cu-n simplu clic, ei voturi pot avea,
Câtă apă curge la cismea.
Dar s-ar putea să afle si cei dusi,
De cei rămasi si de cel Boc de plus,
Vor refuza atunci si morții din sicrie,
Să-și mai dea voturi în contumacie.
Si, sigur, fără ei n-o să le iese,
Smântâna laptelui de interese,
Pierzându-si pâinea si cuțitul,
Românii le vor da atunci cu flitul.
Åži peste noapte va veni o veste,
Dulăul va afla că nu mai este,
Åži va culege, ce a semănat,
Va merge acolo, unde-i este dat.
Tot scheunatul lui va da în floare,
Când va pleca cu coada-ntre picioare,
Åži lepădat de cântători în strună,
Va mârâi si va lătra la lună.
Pentru E-mail-ul foarte Boc,
Veni-va atunci si timp de nenoroc,
Că prea norocul mult îi e pe ducă,
Åži el se va ascunde într-o nucă.
Åži E-mail-ul Boc nu va mai fi
Åži totul se va des-por-to-ca-lii,
Åži vor fi doar culorile ce vor,
Să dea acestei țări un viitor.
P.S. Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Răzvan Ducan, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România
