Ieri a fost ziua Ignatului, zi în care fiecare gospodar vrâncean sacrifică porcul de Crăciun. Sacrificarea porcului se face după un adevărat ritual care este ținut cu sfințenie de fiecare familie și care diferă de la o zonă la alta. Se spune că cel mai bine este ca animalul să fie tăiat la beregată, pentru ca să se scurgă sângele. După sacrificare, urmează pârlirea și tranșarea godacului, operațiune stropită din belșug cu țuică fiartă și vin fiert. La final, după ce gospodarul a terminat treaba, are loc ceea ce se numește pomana porcului. Toți cei care au dat o mână de ajutor sunt poftiți la masă, la o tochitură cu mămăliguță fierbinte, de asemenea stropită din belșug cu vin și țuică.
Tradiția cere ca în ziua Ignatului gospodarii să sacrifice un porc pentru masa de Crăciun. Cu toate că mulți oameni nu mai respectă posturile creștinești, ritualul sacrificării porcului din ogradă dăinue încă. Ziua Sfântului Ignatie Teoforul este ziua tăierii porcilor, aceasta fiind o sărbătoare apărută înaintea creștinismului și dedicată solstițiului de iarnă. Bătrânii spun că asupra celor care îndrăznesc să sacrifice porcii duminica, înaintea Ignatului, vor cădea mari necazuri și nenorociri. Măcelarii susțin că în această zi porcii ating cea mai mare greutate de peste an, pentru ca după aceea greutatea lor să scadă simțitor. Ei spun că în noaptea de 19 spre 20 decembrie animalelor li se dezvăluie soarta în vis. Ritualul de sacrificare a porcului trebuie respectat cu sfințenie. Tăierea porcului este prima operațiune. Se spune că cel care bagă cuțitul în inima porcului este un criminal. Adevărații măcelari îi taie beregata, ca să se scurgă sângele.
În ultimii ani, regulile europene, care se aplică și în țara noastră, prevăd ca porcii să fie asomați, apoi tăiați. Această regulă nu prea este respectată, oamenii preferând să taie porcul așa cum au învățat din moși, strămoși. „Eu nu folosesc nici un fel de pistol din acela. Noi am învățat de la părinți că porcul se taie cu cuțitul și nu se împușcă. E o prostie asta. Dacă nu tai porcul să i se scurgă sângele rămân șoriciul și carnea tare. Indiferent de situație noi respectăm tradiția. Să aplice regulile acestea cei care le-au dat, dar nu la noi în țară, ci în țările lor”, susține Aurel Grigoroiu din comuna Bordești.
Porcul sacrificat se așează cu fața către răsărit și se acoperă cu paie cărora li se dă foc. În acest timp, cei prezenți primesc câte un pahar de țuică sau vin fiert. Se adaugă paie până ce părul de pe porc este ars, după care se trece la pârlit fie cu forja (un fel de butelie in care se pun lemne uscate și care este acționată electric sau ma-nual), sau cu butelia de la aragaz. După ce a fost pârlit timp de aproape două ore, animalul se udă cu apă și se dă cu sare, pentru ca apoi să fie pus pe o masă și acoperit cu o pătură, lăsăndu-se câteva minute să se aburească. Înainte de a i se tăia capul, porcul se însemnează în frunte cu semnul crucii, iar proprietarilor le este adresată urarea „Să dea Dumnezeu să mâncați porcul sănătoși”.
Pomana porcului, tradiție păstrată de fiecare familie
Operațiunea următoare constă în tranșarea animalului, aceasta făcându-se în funcție de modul în care dorește gazda să-și prepare produsele pentru iarnă. Practic, nicio bucățică din porc nu se aruncă. Unii desprind mai întâi grăsimea care este topită și din care se fac jumări și șuncă. Grăsimea topită, se pune mai apoi la borcan, ea fiind folosită mai apoi pentru prepararea mâncării. Osânza de pe burtă are o întrebuințare specială, fiind apreciată foarte mult de gospodine care o folosesc la prepararea prăjiturilor. Carnea de pe burtă, cu tot cu mușchi, se sortează și este folosită pentru cârnați. Mușchiul de pe ceafă este și el foarte bun, putnd fi pus la afumat sau la fript, după gust. Capul este pus la fiert și se folosește pentru tobă, pentru ca picioarele, fălcile și urechile să ajungă răcituri. Toți cei care au fost de ajutor la sacrificare participă la pomana porcului. Deși postul nu s-a încheiat, sunt persoane care consideră că nu e păcat să mănânce carne. Astfel, în cratiță se pune la prăjit slănină, carne, măruntaie, costiță, totul în vin și usturoi. Iar atunci când mămăliguța-i gata, nu mai rămîne de spus decît „poftă bună și să fim sănătoși, să ne vedem și la anul”.
