Fitoterapia a apărut, probabil, datorită folosirii plantelor ca hrană și s-a dezvoltat pe cale empirică, datorită cunoștințelor dobândite de cei care trăiau mai aproape de natură și care le-au transmis mai departe. În timp, progresul științific a făcut posibilă izolarea compușilor și identificarea substanțelor active din plante, cu efecte te-rapeutice. Aceste substanțe chimice au fost ulterior obținute prin sinteză, în laborator, realizându-se ceea ce în prezent numim medicamente. Cercetările medicale i-au ajutat pe specialiștii în plante să înțeleagă mai bine efectele acestora asupra organismului, dar nu au modificat felul cum aceștia le utilizează.
Specialiștii au crezut dintotdeauna că folosirea întregii plante, este modul ideal de a mari capacitatea naturală de vindecare a orga-nismului și de a ajuta la restabilirea echilibrului. Deși o plantă poate fi folosită pentru importanța unui anumit ingredient pe care îl conține, ceilalți compuși ai ei pot limita sau intensifica acțiunea principiului activ primar sau pot preveni efectele secundare.
