Căscatul excesiv este definit că o confruntare cu 1 – 4 acte de căscat pe minut, pe o perioadă extinsă de timp. Mulți medici cred că acesta este declanșat de un nivel scăzut de oxigen în sânge. Căscatul determină ridicarea nivelului de oxigen din sânge, îmbunătățește vigilența și rezistența. Căscatul este, de regulă, asociat cu a fi obosit sau plictisit; dar, de obicei este cauzat de lipsă oxigenului. Cu toate acestea, căscatul frecvent nu înseamnă neapărat că nivelul de oxigen din sânge este scăzut. Căscatul excesiv poate fi un simptom al mai multor maladii, inclusiv epilepsie, paralizie progresivă supranucleară, tumori cerebrale, anxietate, atac de cord, encefalită și scleroză multiplă. De asemenea, căscatul excesiv poate fi efectul secundar al unui medicament luat în prezent, inclusiv antidepresive și medicamente pentru boala Parkinson. Încercați să nu va alarmați în cazul în care căscați excesiv.
Prima metodă de a ataca excesele de căscat este reprezentată de mai multă odihnă. Maladiile cele mai frecvente legate de căscatul excesiv sunt tulburările de somn precum insomnia, apneea de somn (întreruperea temporară a respirației în somn) și chiar mononucleoză (o boală caracterizată prin creșterea numărului de mononucleare – leucocite cu un singur nucleu – din sânge). Medicul dumneavoastră va poate sugera, în cazul în care simptomele constatate nu sunt severe, că s-ar putea să aveți o sensibilitate ridicată în preajma altor persoane care căsca. Declanșarea necesității de a căsca este, de obicei, vizuală și psihologică, acest diagnostic nefiind unul ciudat. În scopul de a reduce simțitor căscatul, acoperiți-vă gura cu mâna sau cu o batistă în timp ce căscați. Nu neglijați căscatul excesiv, lăsându-l să se trateze de la șine. Programați-vă la medic și astfel veți evita eventualele probleme grave. În situația în care aveți mai multe simptome, medicul vă va diagnostica corect și vă va monitoriza căscatul excesiv pe toată perioada de căutare a unui diagnostic.
Cauzele căscatului
Căscatul este un fenomen bine cunoscut și se știe că actul de a căsca este contagios. Dacă vedeți o persoană căscând sau citiți despre căscat, este posibil ca și dumneavoastră să începeți să căscați. O cauză comună a căscatului o constituie senzația de oboseală, de somnolență sau de stres.
Doctorul George A. Bubenik de la Universitatea Guelph din Ontario a declarat că prezența anumitor substanțe chimice în creier precum serotonină și dopamină ne fac să căscăm. În schimb, prezența endorfinelor în creier limitează căscatul. Stările de oboseală sau cele tensionate au tendința să intensifice actele de căscat. Plictiseală este o altă cauza a căscatului. Studiile științifice subliniază faptul că fenomenul de căscat este real. La om se manifestă deoarece noi suntem creaturi sociale cu înclinații spre imitarea celor din jurul nostru. Teoriile moderne cu privire la „neuronii oglindă” dețin și acestea un rol. „Neuronii oglindă” sunt celulele creierului nostru care ne reglementează să observăm când suntem pe punctul de a-i copia pe ceilalți și de a ne influența.
În trecut, oamenii de știință au subliniat că actul de căscat i-a ajutat să se trezească, deoarece astfel către creier a ajuns o cantitate suplimentară de oxigen. Un studiu din 2007 efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Albany sugerează că actul căscatului ajută la răcirea creierului, ținându-l departe de „supraîncălzire”. Participanții la experiment care au avut com-prese reci pe frunte au căscat mult mai puțin în comparație cu cei care au avut comprese calde. Astfel s-a ajuns la concluzia că un creier menținut la temperaturi scăzute funcționează mai eficient și are o capacitate mai mare de concentrare.
Căscatul este o acțiune comună tuturor culturilor umane și este întâlnit, de asemenea, printre multe specii de animale, cu specificația că la acestea din urmă diferă motivele pentru care acest act se manifestă.
