Fructele se caracterizează prin bogăția lor în apă, glucide, celuloză, săruri mi-nerale, vitamine și diverse arome. Ele se clasifică după structură, gust, aromă.
Clasificarea după structură:
Fructele cu semințe, cărnoase (semințele sunt închise în cămăruțe cu pereții pergamentați) – merele, perele, gutuile, citricele;
Fructele sâmburoase (sămânța se află într-un sâmbure tare) prunele, caisele, piersicile, cireșele, vișinele, coarnele;
Fructele bace adevărate și false suculente, cu semințe mici, răspândite în pulpa fructului, lipsite de camere separate -zmeura, fragii, căpșunile, coacăzele, agrișele, afinele;
Fructele nucifere (sămânța este înconjurată de o coajă dură). Ele sunt fructe oleaginoase – nucile, alunele, migdalele, fisticul, arahidele.
Clasificarea fructelor după componența chimică:
Fructe zaharate (cărnoase), fructe amilacee și fructe oleaginoase. Fructele zaharate conțin apă (75-85%), sunt lipsite de grăsimi, sărace în proteine și se remarcă prin cantitatea de glucide (glucoză, fructoză, celuloză). Ele mai conțin vi-tamine (tiamină, ri-boflavină, acid ascorbic), sunt bogate în substanțe minerale, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier, iod). În componența lor sunt prezentate substanțele pectinice, care participă la formarea jeleurilor și acizii organici, ce conferă fructelor un gust acidulat. Pe măsura maturizării fructelor, cantitatea de acizi organici scade din ele. Excepție face lămâia – conținutul de acizi în fructe crește pe măsură maturizării lor. Există un raport între conținutul de glucide din fructe și aciditate.
Fructele amilacee se caracterizează prin conținutul înalt de amidon și o cantitate mai redusă de zahăr.
Fructele oleaginoase sunt bogate în grăsimi, sărace în apă și glucide, au o valoare energetică înaltă. Digestibilitatea lor este bună.
Fructele pot fi consumate proaspete sau în diverse preparate. Fructele au diverse acțiuni în orga-nism: micșo-rează secreția gastrică și se consumă, de obicei, la sfârșitul mesei ca desert; acțiune laxativă ca rezultat al conținutului înalt de celuloză și acizi organici; constipantă (afinele, coarnele) datorită taninului pe care îl conțin; diuretică, asigurată de conți-nutul crescut de apă și potasiu, colagoga; vitaminizantă.
Sunt bogate în vitamina: A- caisele, lămâile, portocalele, ananasul, mandarinele, merele, perele, migdalele, nucile; B1 – strugurii, portocalele, mandarinele, merele, perele, migdalele, nucile; C – lămâia, portocalele, caisele, merele, perele, afinele, coacazele, E – nucile, migdalele, măslinele.
Fructele bogate în glucide se limitează în alimentația obezilor. Prunele negre uscate se recomandă la tratarea constipațiilor. Merele acre se indică la tratarea obezității, diabetului zaharat; cele dulci la tratarea bolilor hepatice, renale, cardiovasculare. Merele coapte și rase se prescriu la dizenterie, enteroco-lite. Strugurii conțin glucoză, fructoză, substanțe minerale, celuloză și se întrebuințează la tratarea patologiilor cardiovasculare, hepatice, renale, tuberculozei și se limitează în diabet zaharat, obezitate, boală ulceroasă a stomacului și duodenului, enterocolite. Măceșele sunt bogate în vitaminele C, P, caroten. Decoctul de măceșe se recomandă la tratarea multor maladii, îndeosebi iarna și primăvara. Afinele sunt bogate în tanine. Un conținut înalt de vitamina C se află în coacazele negre și, mai mic în cele roz și albe. Agrișele sunt bogate în vi-tamina C, acizi organici, pectină, cupru. Zmeura este bogată în vitaminele C, P, pectină, cupru. Purinele ce intră în componența ei sunt contraindicate pentru folosirea zmeurei în cazul bolnavilor de gută și patologiile renale.
