Ultimul an nu a fost unul pe care să-l uiți ușor. Exact acum un an, pe 6 mai 2010, erau anunțate tăieri de salarii, pensii și indemnizații. Câteva luni mai târziu, premierul Emil Boc anunța majorarea Taxei pe Valoare Adăugată (TVA) de la 19 la 24 la sută. Boc a promis că de la 1 ianuarie 2011 se va reveni la normal. Nu a fost să fie așa. În tot acest timp, prețurile la produse, indiferent de natura lor, au crescut. Viața este din ce în ce mai grea pentru majoritatea vrâncenilor, aduși în pragul disperării de clica portocalie aflată la putere. Îngrijorător este că multor oameni le este frică să vorbească despre felul în care au ajuns să trăiască. Aceeași frică patologică indusă de comuniștii lui Ceaușescu o simt astăzi, când la putere se află pedeliștii în frunte cu Boc. Oare istoria chiar se poate repeta? Sperăm că nu. Åži speranța… moare ultima.
Angajații la stat au ajuns la concluzia că nu mai are rost să se mai zbată pentru interesul cetățeanului și că trebuie să-și caute un job mai prietenos. Reducerile salariale sunt re-simțite în alimentația proastă, în renunțarea la mașină și articole de vestimentație. Åži cele cinci procente adăugate la TVA au făcut ca bugetarul să uite de planuri, vise sau socoteli. Acum totul se rezumă la plata întreținerii și mâncare ieftină. Ce spun angajații despre acest an de criză? „Nu am trăit mai bine!”, spun unii. „Nu pot să-mi imaginez cum se descurcă o familie cu un copil sau doi cu aceste salarii”, consideră alții.
Cornelia Cotea este angajată la Casa Județeană de Pensii. Este tânără, dar recunoaște că fără părinți viața ei ar fi un lung șir de neajunsuri. „Eu am cel mai mic salariu din instituție, cu mici excepții. Până la diminuarea de 25% aveam 860 de lei plus stimulentele, care îmi ridicau veniturile puțin peste 1.000 de lei. În ultimul an, am ajuns la un salariu de 600 de lei plus stimulentele, care veneau sau nu. Am rate la o mașină de 300 de lei pe lună”, ne-a spus ea. După 1 ianuarie veniturile i-au mai crescut puțin. Dar în loc de 15 la sută cât i-a promis Boc, a primit 12, căci majorarea s-a făcut la salariul deja diminuat. Încă o țeapă din partea PDL! Cornelia a redus plimbările cu mașina, a încercat să renunțe la viciul costisitor al fumatului dar și la odihnă, căci la bani mai puțini, trebuie să presteze mai mult. „Pentru că s-a redus schema de personal, atribuțiile mele s-au mărit. Am renunțat în schimb la concedii, am încercat să renunț la fumat și să mai merg cu mașina”, spune femeia. Nu are copii dar dacă ar avea, lucrurile s-ar complica.
Nici la Primărie nu se stă pe roze
Nici la Primăria Focșani nu prea mai este speranță, căci în ultimele zile doi oameni au ales să plece. Inspectorul Ion Soare are aceleași probleme. Åžtie și el că lucrurile merg invers, însă nu poate face nimic. „Totul pornește de sus. Noi, cei care ne exprimăm numai votul, nu avem ce schimba. Toate merg invers”, susține el. Nu este cazul lui, dar ne-a dat asigurări că are colegi care ajung acasă, la sfârșit de lună, cu mai puțin de 600 de lei. Banii sunt puțini, iar datoriile din ce în ce mai mari. „Fiecare salariat din sectorul bugetar și-a angajat credite și acum au rămas în situația în care nu le mai pot plăti”, spune inspectorul. Ca să se ajungă cu banii, el a renunțat la mașină, la calitatea alimentelor și la haine.
Cu greu pe linia de plutire
Nici procurorii nu sunt mai avuți. Au tăiat de pe listă concediile și hainele. „A trebuit să restrângem cheltuielile, am cumpărat mai puține haine și încălțăminte. Am renunțat la concediu și nici în casă nu am mai cumpărat nimic. Sper că lucrurile se vor îndrepta, deși cred că e doar o speranță”, a declarat procurorul Paul Mihăilă, șeful Secției de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Pe vremuri, avocații o duceau destul de bine, acum însă… au simțit pe pielea lor ce înseamnă sărăcia. „Viața pe care am trăit-o în ulti-mul an a fost grea și cred că o să ne fie din ce în ce mai greu. Mai ales dacă mai ai copii pe la școală! A trebuit să renunțăm la anumite cheltuieli, ca să reușim să rămânem pe linia de plutire”, ne-a spus unul dintre avocații Baroului Vrancea.
Stresați de controale
Stresați de controale și disponibilizări, polițiștii nu au vrut să vorbească despre cum le-a fost viața în ultimul an. Ne-au dat de înțeles că le este la fel de greu ca și celorlalți bugetari. Un polițist ni s-a destăinuit că sunt luni în care mai cere bani părinților, altfel nu și-ar putea întreține familia și plăti ratele la bănci. Boc i-a scăzut salariul cu câteva sute de lei, bani care pe vremuri îi ajungeau de mâncare. Polițistul se teme să nu fie dat afară și să rămână și fără ce are.
Ca el mai sunt mulți alții, de fapt majoritatea. Fiecare dintre ei, cu mici excepții, trăiește de azi pe mâine, împrumutându-se de la un salariu la altul.
Polițiștii spun că a fost și continuă să fie o perioadă grea, dar se tem că va fi și mai rău. Colac peste pupăză, se zvonește că anul acesta lefurile polițiștilor ar putea fi din nou ciuntite.
Profesorii, în pragul sărăciei
Profesorii se plâng că se descurcă din ce în ce mai greu cu banii. Salariile mici, taxele mari și prețurile în continuă creștere le-au afectat dramatic viața. Ei acuză actuala guvernare că i-a adus la sapă de lemn. „Lucrez în învățământ din 1998, însă perioadă mai blestemată ca aceasta din ultimul an nu am întâlnit. Chiar dacă la momentul respectiv aveam un salariu mititel, reușeam să o duc destul de bine și nu mă gândeam dacă mai am bani și pentru ziua de mâine. Începând de anul trecut am datorii de la o lună la alta și abia aștept să iau salariul. În situația mea sunt aproape toate cadrele didactice din Vrancea și din țară. Este de groază „, a spus Aurel Åželaru, vicepreședintele SLI.
Urmare a programului incoerent al Guvernului Boc, unii profesori, cu vechime la catedră, au pierdut la salarii chiar și câte 300 de lei. Cu puținii bani rămași, dascălii care s-au dedicat o viață educării copiilor trăiesc acum la limita sărăciei. „A fost foarte greu în ultimul an. Personal, eu și soția muncim în învățământ și am pierdut din salariu peste 700 lei. Am și o rată, și m-a afectat extraordinar de mult. Ne-am limitat cu cheltuielile la maxim, însă noi am avut noroc că stăm la casă, mai avem păsări, un pic de pământ, dar mai greu este pentru cei de la oraș. Am doi fini profesori care au emigrat în Anglia pentru a putea să se întrețină. Grav este că nu se anunță vremuri bune nici pe viitor. Se anunță că prețurile vor crește. Ce o fi în capul lor nu știu. Probabil că vor să emigrăm cu toții”, este de părere Durel Găloiu, profesor la Grupul Åžcolar „Grigore Gheba” din Dumitrești.
Sistemul medical, în moarte clinică
Nici medicii nu au fost ocoliți de austeritatea lui Boc. Salariile le-au fost reduse, dar nici la serviciu nu le-a fost mai bine. Asta deoarece nu au materiale sanitare, de cele mai multe ori fiind nevoiți să le ceară pacienților să vină cu medicamente și materiale sanitare de acasă. „E foarte greu, mai ales de când au scăzut salariile. Ratele la bănci au crescut, motorina la fel, ca să nu mai zic de utilități. În alți ani plecam mai des în concedii, dar anul acesta am reușit să plec doar două zile, de Paște. Ca să reușesc să mă descurc cu banii fac mai multe gărzi, ceea ce e cam obositor, dar nu am ce face”, a spus un medic, care lucrează la Spitalul Județean de Urgență.
„Cei de la putere o să ne bea și sângele”
În ceea ce-l privește pe cetățeanul de rând, tristețea de pe chipu-i spune totul. La cozile de plată ale facturilor la utilități, îi vezi cum se scotocesc prin buzunar după ultimul bănuț. După o viață de muncă, pensionarii au ajuns să trăiască numai cu supe și ceai. „Nu se îndură Dumnezeu de noi să ne ia odată. De când mă știu n-am văzut atâta sărăcie. Nici cartofi nu ne mai permitem să ne mai luăm. Dacă acum șase-șapte ani puneam un ban deoparte să dau la nepoți, acum mai trec ei pe la mine să-mi aducă o pâine. Numai noi știm cum am trecut de iarna asta! De ce nu vine Boc odată, când ne punem la masă, să văd dacă el s-ar sătura cu zeama lungă pe care o mâncăm noi. Au știut să facă numai pentru ei, la popor nu s-au gândit deloc”, răbufnește Ion Stanciu, de 71 de ani. Angajatul la patron, care are în întreținere copii, este și el aproape de colaps. Nu crede în vremuri mai bune. „Vai de capul nostru cum trăim. Cei de la putere o să ne bea și sângele din noi. Cum să ne mai descurcăm când avem copii la școală și cerințele sunt mari, prețurile au crescut de ne întoarcem cu sacoșele goale de la magazin. După părerea mea o să fie și mai rău. Anul trecut, când am auzit de scumpiri, de reduceri de salarii și de toate necazurile astea, nu mi-am închipuit că chiar în halul acesta va fi”, ne-a spus Ileana Drîstaru, femeie de serviciu.
