În această lună, în ziua a șasea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Eutihie, patriarhul Constantinopolului.
Acest între sfinți părintele nostru și marele arhiereu Eutihie, a fost pe vremile împărăției marelui Iustinian, din Frigia, dintr-un sat ce se cheamă Tiacomi. Fiind crescut lângă Isihie preotul, bunicul său, care se învrednicise, pentru dragostea ce avea către Dumnezeu, a face minuni, și fiind botezat de dânsul la bi-serica din Augustopole, unde slujea bunicul său, era păzitor de sfinte vase. Nevoindu-se la sfințitele cuvinte, și înaintând în adâncul cunoștinței Scripturilor, a fost chemat de cel ce era atunci episcop al Amasiei și tuns citeț în biserica preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ce se află în locul numit Urvichia, apoi a fost hirotonit diacon și preot, și s-a dus la mănăstirea ce era făcută de Meletie și Seleuchie arhiereii Amasiei; acolo a devenit monah, și apoi a ajuns arhimandrit.
Întrunindu-se Sfântul Sinod al cincelea a toată lumea de împăratul Iustinian, s-au adunat de pretutindenea arhierii; iar arhiereul Amasiei, întâmplându-se a fi bolnav, n-a putut îndrăzni a călători, ci a fost trimis fericitul acesta Eutihie, să fie în locul lui plinitor. Acesta mergând la Constantinopol și dând dovada virtuții și înțelepciunii sale, și la întrebările ereticilor și la răspunsuri arătându-se luminat în cele ce-i înfrunta, și dovedind cu Scriptura că se cade a anatematiza pe eretici, a tras pe toți, chiar și pe împăratul spre dragostea lui, atâta cât și Mina presfântul patriarh a zis, din descoperire dumnezeiască, că acesta avea să fie urmaș în locul lui. Åži peste puțină vreme mutându-se către Domnul patriarhul Mina, a trimis împăratul de a adus pe sfântul din Amasia, și l-a așezat arhiereu al acelei luminate și mari cetăți, cu votul și cu judecata arhiereilor și a tot poporul, și plinirea Bisericii. Iar diavolul, semănătorul zâzaniilor, nesuferind a vedea așezarea și bunăstarea Bi-sericii lui Hristos, ispitea a o clinti prin dogme putrede, ca și cu niște meșteșuguri, până a îndemnat și pe unii a huli, plecându-i cu chip de bunăcredință, cum că trupul luat de Hristos din sfânta Fecioară mai înainte de patimă era nestricăcios.
Åži alăturându-se împăratul Iustinian la acea păgânească dogmă, a pogorât din scaun pe marele Eutihie, și l-a gonit pentru că înfrunta hulele ce se scorniseră. Åži mergând la Mănăs-tirea Amasiei, căci acolo era izgonit, petrecea sihăstrește; și arătând multe lucruri de minuni, și-a luat iarăși scaunul, făcând doisprezece ani la izgonire.
Murind Iustinian, și luând împărăția Iustin și Tiberie, a fost primit sfântul de cei mai de frunte ai Sfatului cu luminată priință, și contenind cu rugăciunea sa stricăciunea și omorul ce se făcea între oameni în Constantinopol, și ținând sfânta Biserică timp de douăzeci și patru de luni după chemarea din izgonire, s-a mutat către Domnul, proorocind mai înainte împăratului Tiberie pentru împărăție. Apoi mergând să-l vadă, i-a spus și de sfârșitul lui, care i s-a și întâmplat, că după moartea sfântului a trăit patru luni, și a lăsat și el trupul. Iar moaștele sfântului Eutihie au fost îngropate în altarul bisericii sfinților apostoli la temelia sfântului altar, unde zac sfintele moaște ale lui Andrei și Timotei și ale lui Luca, apostolii.
