Mătrăguna are ca factor curativ: rădăcina și frunzele.
Afecțiuni pentru care se recomandă: astm, bronșite astmatiforme, stări de greață.
Prezentare generală
Plantă robustă, înaltă până la 2 m, lemnoasă la bază și bogat ramificată, mătrăguna crește în pădurile umbroase, în poieni și în pădurile de fag din regiunile muntoase. Are rădăcini groase, tulpină aeriană, ramificată, de culoare verzuie, are frunze ovale și mari, la bază, în timp ce cele superioare sunt dispuse câte două la un loc. Florile sunt solitare, dedesubtul frunzelor și hermafrodite. Acestea atârnă ca niște clopoței. Florile sunt de culoare brun-violetă sau roșcată la exterior și brun-gălbuie cu vinișoare violete la interior. Fructul este o bacă ce ajunge la maturitate de mărimea unei cireșe, având culoarea neagră lucioasă.
Calități curative și acțiune farmaceutică
Alcaliozi cu nucleu troptanic, l-hiosciamină și belaradină cu nucleu pirolidinic. Inhibă terminațiile nervoase parasimpatice, excită sistemul nervos central, accelerează ritmul cardiac, provoacă midriază, dilată bronhiile, diminuează secrețiile și peristaltismul intestinal.
Recomandări
Pulbere de frunze
Se administrează în pilule (0,05 odată și 0,30 gr în 24 de ore) în astm, bronșite astmatiforme, ca antispastic intestinal, pentru a scădea secrețiile digestive și ca antivomitiv.
Precauții, contraindicații
Nu se administrează decât sub strictă supraveghere medicală și numai cu prescripție.
