PDL-iștii, în frunte cu Emil Boc, ne anunță că pe 31 martie vom ieși din recesiune. La Vârteșcoiu timpul s-a oprit în loc, așa că data anunțată de guvernanți este la ani distanță. „Dacă rămân la guvernare Băsescu și Boc, ne va fi tot mai rău”, ne dă asigurări Maricica Răduță. „Monitorul de Vrancea” va merge, până la sfârșitul lunii, în mai multe localități din județ, pentru a sta de vorbă cu oamenii. Despre neajunsuri, despre probleme, despre ieșirea din criză la data programată de Boc și ai lui.
După câteva zile de vreme frumoasă, cerul s-a întunecat ieri. Parcă prevestea ceea ce vom vedea în Vârteșcoiu: oameni care au uitat să zâmbească, cu fețele brăzdate de grija zilei de mâine.
În ciuda vremii, am urcat în mașină și am plecat la Vârteșcoiu. Primul popas l-am făcut la primărie. Vroiam să-l întrebăm pe primarul Eugen Cristea de sănătate, de buget și de… oameni. Nu l-am găsit însă. „E la pod, în centrul comunei. S-a stricat”, ni se spune de la primărie, așa că plecăm mai departe. În centrul localității dăm și de edil. Stă aplecat deasupra unor oameni care sapă de zor un șanț, pe sub vechiul pod, pod care s-a rupt sub greutatea camioanelor. „La omul sărac, nici boii nu trag”, spune când mă vede. „E un pod vechi, care face legătura între satele Faraoanele și Vârteșcoiu. A fost făcut prin 1957. De-a lungul anilor, a fost prelungit și cârpit. Acum vreo lună s-a rupt de tot din cauza mașinilor de mare tonaj. Am fost cu miloaga și am obținut un tub, niște utilaje ca să lucrăm. De reparații se ocupă angajații de la primărie. Noroc că avem variantă ocolitoare”, detaliază edilul.
Îi spun că am venit în comună să aflu dacă oamenii sunt pregătiți să iasă din criză, căci, de, Boc și ai lui sunt convinși să o vom duce ca „boierii” de luna viitoare. Ne zâmbește, dar zâmbetul lui este unul amar. „Oamenii sunt săraci și nemulțumiți… Anul trecut strugurii nu s-au făcut, iar vinul nu a avut căutare. Nici anul ăsta nu va fi rod bun la vie. A fost ger. Oamenii nu au cu ce începe treaba la vie, nu au bani de arat. Așteptăm și noi 31 martie să vedem ce se va întâmpla. Guvernanții ar trebui să se ocupe mai bine de admi-nistrație. Nu le cerem imposibilul, dar să facă ceva!”, a precizat primarul.
Din ce în ce mai multe persoane merg la primar ca la „moașa comunală”. Åžtiu că problemele lor nu au rezolvare, dar vor ca măcar să-și descarce sufletul. „A venit la mine, zilele trecute, o mamaie de 80 de ani. Mi-a cerut să vorbesc cu soțul său, să-i dea și ei bani din pensie. Åžtia că nu e treaba primarului, dar vroia să-și descarce sufletul. Satul a îmbătrânit. Majoritatea sunt plecați. Adică tinerii. Au rămas bătrânii. Problema este că, la noi în comună, mai mulți mor decât se nasc”, a adăugat Eugen Cristea.
Cel mai mare necaz al său este că nu poate da în funcțiune sistemul de alimentare cu apă, care a fost reabilitat. Ar mai avea nevoie de 4 miliarde de lei vechi, dar de vreo doi ani nu a văzut niciun leu de la Guvern. E păcat, căci s-au investit deja 30 de miliarde de lei vechi!
„Nu avem cum să ieșim”
Îl las pe primar să repare podul și plec de nebun prin comună, să stau de vorbă cu oamenii. Prima care îmi iese în cale este Ruxanda Pastramă. Intru în bucătăria femeii, căci are treabă. Trebuie să dea de mâncare la niște muncitori, iar oamenii nu așteaptă. Așa că în timp ce ea taie pâine, eu o întrebăm de ieșirea din criză. Se oprește din tăiat, și îmi spune de la obraz: „ieșim pe dracu”, apoi își cere imediat scuze. „Nu avem cum să ieșim. Nu vezi ce balamuc, panaramă și circ? Oricât te-ai strădui, viața e grea”, spune femeia. Are pământ, dar acesta nu a fost și nici nu este o afacere pentru familie. Anul trecut strugurii nu prea s-au făcut, iar ce s-a făcut nu a avut căutare. De asemenea, nimeni nu a avut nevoie de vin, iar previziunile pentru anul acesta sunt la fel de sumbre. Are un fiu plecat în străinătate. Îi duce dorul, dar cel puțin nu-i plânge de milă. „În țară, tot eu îi întrețineam (pe copii-n.r.) din pensie. Acum muncește și își face casă. E greu de tot. Mai bine era cu colectivul, că eu atunci mi-am făcut casa. Într-adevăr, munceam de dimineața până noaptea, copiii nu aveau vacanță, că mergeau la IAS, dar era mai bine”, declară, în timp ce taie feliile de pâine. Ridică capul, se uită spre mine și îmi spune că acum nu a mai rămas decât să „te rogi să ai zile, să trăiești”.
O las și plec mai departe. Pe drum îl întâlnesc pe Constantin Munteanu. Este șomer. Nu pentru că așa vrea el, ci pentru că pur și simplu nu a găsit un loc de muncă stabil. Are acasă 3 copii, iar pentru a avea ce să le dea de mâncare, muncește cu ziua. „Am trei copii de crescut. Uneori e mai bine, alteori mai greu. Dar de cele mai multe ori e greu. Sunt beneficiar de 416 și după ce termin orele, muncesc pe la diferite persoane, ca să am ce le pune copiilor pe masă”, spune omul. Îl întreb dacă de la 1 aprilie o va duce mai bine, căci așa au promis Boc și „gașca lui de pedeliști”. „Nu se vede? Noi trăim de azi pe mâine, muncim pe brânci degeaba, iar ei ne duc cu vorba… Noroc că stau în casa bunicii, că altfel nu aș fi avut bani să-mi fac una. Mulțumim lui Dumnezeu că suntem sănătoși, că doar sănătatea ne-a mai rămas”, a adăugat bărbatul.
„Îmi vine să sparg televizorul”
Îmi iau la revedere de la Constantin Munteanu și plec spre satul Faraoanele. Pe drum, mă întâlnesc cu Maricica Răduță, care stă de vorbă, la poartă, cu Varvara Vrânceanu. Intru în vorbă cu ele și din una în alta le spun că pe 31 martie ieșim din criză. Maricica Răduță se uită la mine, cu ochii întrebători. „Păi așa au zis ei, că de la 1 aprilie ne va fi bine, că ieșim din criza economică”, sunt nevoit să explic. „Dacă rămân Boc și Băsescu va fi tot mai rău. Ne-au tăiat pensiile, bani pentru a lucra pământul nu avem, așa că l-am dat în arendă. Păi noi am muncit pentru pensiile astea, de ce le-au tăiat? Ca să-și cumpere ei parfumuri și șosete”, explică Maricica Răduță. „E greu tare… Noroc că eu stau la țară. Vă spun sincer, când calc peste o tufă de urzici sau una de ștevie îmi vine să plâng, pentru că bătrânii de la Focșani trebuie să dea bani pe ele, ca să-și facă de mâncare. Păcat de tineri, că trăiesc într-un stres imens, care îi afectează”, adaugă, aproape cu lacrimi în ochi.
Vecina ei, Varvara, e supărată foc. Pensia ei e și mai mică. „Îmi vine să sparg televizorul când îi văd pe Boc și Băsescu. Trăim greu, nu cum spun ei. Nu ne mai descurcăm deloc”, suspină ea.
După discuțiile cu toate aceste persoane, ne-am convins: nici oamenii din Vârteșcoiu nu vor ieși din criză. Dar cine va ieși, totuși? Probabil tot pedeliștii…
