Produsele albinei s-au înscris de la începutul preistoriei în rândul elementelor naturale folosite pentru completarea și ameliorarea hranei și apoi pentru combaterea și prevenirea durerii și a suferințelor omului. Practica tradițională a apiterapiei datează din vremurile imemoriale ale istoriei umane.
Primele comunități mai dense de oameni au apărut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H. În cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisă între anii 3000-2000 I.H., atât mierea cât și albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecând la o altă antică civilizație, la cea egipteană, încă din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizația elenă a evoluat și ea în spiritul credinței că mierea reprezintă un aliment, dar și un remediu de prim rang. Ea este menționată în Iliada și Odiseea, de mai multe ori.
Apiterapia este terapia tradițională care folosește mierea, polenul, ceara, lăptișorul de matcă, propolisul, veninul albinelor și alte produse ce țin de complexă alchimie a stupului, în vederea menținerii sănătății corpului omenesc. Astfel, mierea de salcâm obișnuită este calmantă; cea de castan decongestionează ficatul și prostata, favorizând circulația sanguină; mierea de măr este tonică și antidiareică; cea de tei este calmantă și sedativă; cea de păpădie este depurativă și uso laxativă; mierea de rapiță este indicată în tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonică și antidiareică; cea de salcâm galben japonez este antihemoragică, micșorând timpul de coagulare și reglează menstruația, influențează de asemenea funcțiile digestive; mierea de cimbrișor este antiseptică, pectorală și afrodisiacă.
Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vacă, cu 50 de ouă, cu 5,675 l lapte și cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios și foarte util sănătății. Ea se poate consuma că atare, sau că adaos la ceai, lapte, alte băuturi, sub formă de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepară prăjituri perfect tolerabile, care, după opinia nutriționiștilor, pot înlocui prăjiturile obișnuite, care sunt în general stimulatoare ale acidității.
Produse apicole
Dacă în trecut, milenii de-a rândul, mierea a fost folosită că atare în terapeutică, astăzi stau la dispoziție în afară acesteia și alte produse apicole. Acestea pot fi împărțite în două categorii:
1. Produse apicole naturale directe
– mierea
– ceară
– propolisul
– polenul
– lăptișorul de matcă
– veninul de albine
2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate
– hidromelul
– oțetul de miere
– turtele și prăjiturile din miere
– cremele de ceară
– preparatele cosmetice pe bază de produse apicole
– diversele sortimente vitalizante alcătuite pe bază de produse apicole.
În domeniul sănătății un rol deosebit îl ocupă combinațiile de miere, polen și produse apicolelaptisor de matcă, dozate corespunzător. Se folosesc pentru ocrotirea mamei și copilului, a sănătății adultului, în convalescente, avitaminoze, diverse afecțiuni ale tubului digestiv și a ficatului, în afecțiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate.
Gamă produselor apiterapice cu afecțiuni medicamentoase și nutritive, fabricate la noi este foarte largă, cuprinzând drajeuri de lăptișor de matcă, comprimate de lăptișor de matcă sau granule de lăptișor de matcă cu miere și calciu, omogenizat în miere. La noi în țară se fabrică și un larg sortiment de produse cosmetice și de îngrijire igienică cum ar fi: cremele de față cu lăptișor de matcă, cu propolis, cu miere, loțiuni nutritive, demachiante, apa de gură și altele. În medicină se folosește un spray cu propolis pentru tratarea afecțiunilor dermatologice, a escarelor, rănilor care nu se mai închid și care apăr pe părțile dorsale ale bolnavilor care stau mult timp în pat.
