Cei 10 copii care trăiesc în Biroul Module Familiale „Foster Home” din Păunești spun că locul acesta înseamnă „acasă”. Alți opt tineri proveniți din acest centru sunt acum elevi la licee din Vrancea, Buzău sau Neamț. Cei mai mulți au optat pentru seminare teologice și sunt susținuți de DGASPC Vrancea. Copiii de la centrul din Păunești au fiecare câte o poveste de viață, una mai tristă ca alta.
Celor 10 suflete care trăiesc în cadrul Biroului de Module Familiale de la Păunești, viața le-a surâs din nou. Chiar dacă au fost abandonați de părinți, alungați de acasă sau pur și simplu au plecat ei din cauza condițiilor grele în care trăiau, acum își duc traiul la fel ca un copil normal. Cei 10 băieți mici și mari au activități ca oricare copil de vârsta lor. Pentru ei, centrul nu reprezintă un orfelinat, ci casa lor iar toți se comportă și se ajută ca frații. „Pentru toți copiii, aici este casa lor, cu un tată așa cum mă consideră ei pe mine și cu mai multe mame grijulii, respectiv angajatele modulului familial. Băieții nu se mai confruntă cu mentalități învechite precum faptul că dacă sunt de la casa de copii trebuie să fie și piaze rele. Acum, majoritatea oamenilor care au trecut pragul acestei locuințe au văzut că atmosfera de aici e ca într-o familie”, a spus Dorel Novac, șef birou- BMF, Păunești.
Traiul de la centru, mai bun decât în sânul familiei
Pentru majoritatea copiilor, centrul oferă condiții mai bune decât alături de părinți. Toți cei 10 beneficiari prezenți permanent în centru și cei 8 asistați, care sunt la licee, au parte de tot ce e mai bun pentru depășirea condiției sociale. Mulți dintre ei provin din familii destrămate, fără viitor, iar acolo au descoperit cum e să simți că în-semni ceva pentru cei din jur. Lăsând la o parte faptul că au mâncare în fiecare zi, haine, rechizite, lucruri pentru nevoi personale, dormitoare separate, căldură, aceștia beneficiază de numeroase acțiuni de socializare. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, alături de Consiliul Județean rea-lizează diferite excursii și evenimente cu scopul de a-i integra în societate. În cadrul proiectului „Pe cărări de munte”, copiii au mers într-o excursie în care au vizitat Cheile Bicazului, Lacul Roșu, Barajul Bicaz. Beneficiarii au fost și la Focul Viu, unde au participat la o activitate de igie-nizare a locului. De asemenea, Liceul nr.1 din Focșani organizează în fiecare an o excursie pentru acești copii, în diverse locații, iar Liceul „Emil Botta” îi ajută prin diverse acțiuni umanitare. „Scopul acestor activități este facilitatea și optimizarea contactelor personale dintre copii, dezvoltarea comportamentului asertiv cum ar fi: aprecierea pozitivă a valorilor de sine, comunicarea directă și adecvată a sentimentelor pozitive sau negative, autocontrol etc…”, a spus Florentina Enache, psihologul BMF, Păunești. Trebuie subliniat faptul că unii dintre copiii de la centru merg în fiecare an la o familie substitut în Anglia, pentru câteva săptămâni. „Cei de la fundația din Anglia au venit aici și și-au ales copiii pe care i-au trimis la diferite familii din Anglia. Georgian, unul dintre copii a fost cel mai des în Anglia, deoarece familia de acolo l-a îndrăgit și îl cheamă în fiecare an”, a afirmat Dorel Novac.
Fiecare încearcă să-și depășească condiția
Pe lângă faptul că conștientizează tot ce se întâmplă cu ei, beneficiarii Centrului încearcă să devină cineva în viață, să se descurce prin forțe proprii. Astfel, în afară de cei 10 copii aflați efectiv în Centru, alți opt tineri asistați din cadrul Biroului Mo-dule Familiale Păunești sunt acum elevi la licee din Vrancea, Buzău sau Neamț. Cei mai mulți au optat pentru seminare teologice. Rafael, împreună cu fratele său Robert și cu Mihai urmează cursurile liceale la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Piatra-Neamț. Alexandru este în clasa a XI a la Seminarul Teologic Liceal Ortodox, „Chesarie Episcopul” din Buzău iar alți patru învață la licee din Focșani precum Liceul Auto, Colegiul „Gheorghe Asachi” și Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”. Cei care vor să opteze pentru o facultate vor fi susținuți de instituția care îi are în grijă.
Poveștile triste, lecții de viață
Copiii de la centrul din Păunești au fiecare câte o poveste de viață, una mai tristă ca alta. Cristinel, un băiețel simpatic care a luat locul III pe județ la un concurs de desene, provine dintr-o familie dezorganizată, unde părinții s-au despărțit. Mama s-a recăsătorit cu un bărbat care îi făcea viața un calvar copilului iar din cauza acestui lucru, Cristinel a fugit de acasă ajungând, într-un sfârșit, la Păunești, unde duce o viață liniștită. Åži povestea lui Georgian este una tristă. Acesta provine de la Străoane și a fost martor când tatăl său și-a omorât soacra. Mama lui s-a recăsătorit și nu-i mai pasă de el. Această întâmplare a lăsat răni adânci în sufletul și subconștientul băiatului care prezintă pro-bleme de comportament. Ceilalți băieți au povești asemănătoare, toți vin din familii dezbinate, fără cultură și cu vicii. Unii dintre ei mențin legătura cu familiile, alții nici nu vor să audă. Așa este și cazul lui Ionuț care nu vrea să-și vadă mama deoarece nu poate să uite că l-a abandonat fără pic de remușcări și nici măcar nu l-a căutat pentru a-i explica de ce a făcut acest gest. Mihăiță este frizerul centrului, acesta a făcut o pasiune pentru arta tunsului iar acum îi tunde pe toți colegii și nu oricum, ci cu frizuri moderne.
Centrul, un loc adecvat pentru copii
Biroul Module Familiale din Păunești a luat naștere în anul 2003, în clădirea fostei Case de Nașteri (în 1962) și a fostei Primării (în anii ’70). Până acum un an clădirea avea o condiție mai modestă, dar din 2009 s-a început procesul de modernizare și reabilitare. „S-au făcut numeroase renovări în cadrul centrului, s-a schimbat mobilierul, stoleria, s-a făcut un foișor, s-au reorganizat camerele în sensul că cei mari stau separați de cei mai mici și s-a văruit atât exteriorul cât și interiorul”, a declarat șeful BMF, Păunești. Psihologul Florentina Enache pune mare accent pe schimbarea conceptului de orfelinat. „Trebuie schimbată mentalitatea oamenilor despre aceste centre, să nu mai fie confundate sau asemănate cu orfelinatele sau casele de copii. Acum, așa numitele case de copii sunt Module Familiale, adică substitute ale adevăratelor familii. Chiar dacă dragostea de mamă nu o poate înlocui nimeni, în cadrul modulelor copiii sunt consiliați și ajutați pentru a parcurge frumos firul vieții”, a concluzionat psihologul. Prin urmare, nimeni și nimic nu poate substitui absența celor care ar trebui să îngrijească și să iubească acești copii dar cu siguranță în acest moment, instituția de protecție este o soluție când vine vorba de a alege între o familie disfuncțională și instituțio-nalizare. Nivelul scăzut de trai din România, rata ridicată a șomajului precum și o slabă și greșită educație sexuală au fost și sunt în continuare factori declanșatori ai părăsirii copiilor în diverse locuri: spitale, centre și chiar pe stradă. Ima-ginea orfelinatelor din România în anii 1990-1991 a scandalizat lumea întreagă, dar acum lucrurile s-au schimbat semnificativ în sens pozitiv.
