Principii active:
– ulei volatil – timol, carvacrol, camfen, mircen, limonen, p-cimen, linalool, cariofilen, borneol, carvon, cimol, dipenten, selinen, octerpinen și alte terpene, tanoizi – acid cafeic și depsidele lor, acid ursolic, substanțe amare, antociani, flavone.
Principalele indicații:
-Administrare internă: colici abdominale, renale, biliare, astm bronșic, bronșite acute și cronice, traheite, tuse cu expectorație, tuse convulsivă, aerofagie, atonii gastrice, gastrite, astenie nervoasă, epilepsie, hemo-ragii, dismenoree, amenoree, diaree, febră tifoidă, lumbago, torticolis, boli reumatismale, convalescențe, otalgii, dentalgii, edeme, enterite dizenteriforme.
– Administrare topică: stomatite, gingivite, aftoze bucale, excoriații, ulcerații, arsuri, alopecii difuze, pitiriazis simplex capitis, ftiriază pubiană, halenă bucală.
Dozajul probabil eficace:
– 1 linguriță plantă sub formă de ceai de 2-3 ori/zi.
Contraindicații:
– reacții alergice la plante din familia Lamiaceae, anemie feriprivă.
Reacții adverse posibile:
– reacții alergice, grețuri, vărsături (doze mari).
Interacțiuni medicamentoase potențiale:
– fierul – poate reduce absorbția.
Medicina tradițională:
– frunzele proaspete se aplicau pe bube, iar uscate în amestec cu unt se foloseau în aceleași scopuri.
Infuzia din flori se folosea pentru tratarea durerilor de dinți și pentru halenă fetidă.
Frunzele pisate se puneau în legături ce se foloseau în fierbințelile de la picioare.
Decoctul se folosea la spălarea capului în combaterea durerilor de cap sau pentru oblojeli împotriva asurzirii.
Se folosea contra astmului bronșic și gastritei, iar amestecat cu podbal, sub forma de ceai, în cazul bronșitei.
