Din punct de vedere al stadiului evolutiv al bolii, obezitatea se clasifică în obezitate dinamică și obezitate statică. În faza dinamică, creșterea în greutate este prezentă datorită unui bilanț caloric pozitiv. Mărimea câștigului zilnic ponderal depinde de mărimea excesului caloric. În faza statică, obezul este practic staționar în greutate, iar aportul de calorii este egal cu consumul, echilibrul energetic restabilindu-se, dar la un nivel superior al greutății corporale. În această etapă bolnavul poate fi contrariat de faptul că deși nu depășește aportul alimentar, nu slăbește.
Nu există un organ în corp care să nu fie afectat de obezitate, să sufere ca urmare a evoluției bolii timp de mai mulți ani. Frecvența și gravitatea afectării viscerale în obezitate depinde de mărimea și durata excesului ponderal, ca și de asocierea altor factori genetici sau de mediu.
Se poate face o legătură între obezitate și:
– tulburările metabolice pe linia metabolismului glucidic, lipidic și proteic;
– afecțiunile cardio-vasculare, relația cu hipertensiunea arterială, arteroscleroza, cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă și accidentele vasculare cerebrale, varicele hidrostatice;
– leziuni pulmonare
– leziuni hepato-biliare
– afecțiuni renale
– leziuni osteoarticulare
– leziuni cutanate: infecții microbiene și micotice;
– tulburări endocrine
