Reprezentanții Episcopiei Buzăului și Vrancei susțin că Mănăstirea de la Poiana Mărului nu va mai fi mă-năstire de călugări, ci de maici ca urmare a hotărârii Sinodului Mitropolitan al Munteniei și Dobrogei. „Așa cum s-a mai precizat în repetate rânduri, schimbarea statutului Mănăstirii Poiana Mărului din mănăstire de călugări în mănăstire de maici nu s-a făcut în mod arbitrar și abuziv, ci prin hotărârea Sinodului Mitropolitan al Munteniei și Dobrogei, (…). Decizia în cauză nu a încălcat vreo hotărâre statutară mai veche și nici nu intră în contradicție cu Diata (testamentul) Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Documentul în cauză nu face decât să motiveze și să întărească deciziile patrimoniale pe care Sfântul Cuvios Vasile le luase în urma mutării călugărilor români de la Poiana Mărului la schitul Valea Neagră din județul Vrancea”, se arată într-un comunicat al Episcopiei Buzăului și Vrancei.
Potrivit reprezentanților Episcopiei, confuzia creată de credincioși cu privire la faptul că Mănăstirea de la Poiana Mărului trebuie să fie de călugări, provine și din sensurile multiple pe care termenul de așezământ le-a dobândit de-a lungul timpului. După cum spun ei, în secolul al XVIII-lea, prin „așezământ” se înțelegea o hotărâre promulgată de instituția domnească sau luată, cum este cazul de față, de o persoană particulară. Drept urmare, prin Diata sa, Sfântul Cuvios Vasile nu menționează că Mănăstirea Poiana Mărului trebuie sau nu să rămână de călugări. De altfel, așa cum se știe, la Poiana Mărului a fost mă-năstire de maici din 1938 și până după 1990, iar Valea Neagră, unde s-au mutat ucenicii români ai Cuviosului Vasile, este, în prezent, mănăstire de maici, fapt care nu deranjează pe nimeni. „Sprijinirea desfășurării și dezvoltării vieții religioase într-o Eparhie din cuprinsul Patriarhiei Române revine de drept unei mănăstiri sau unui schit, conform Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, dar numai după ce sunt puse în bună rânduială toate cele din așezământul monahal care face donații. Astfel, părintele Macarie Beșliu trebuia să se îngrijească, înainte de toate, de cele două biserici din lemn de la Poiana Mărului – comori primite moștenire de la înaintași, aflate într-o continuă degradare, așa cum se poate constata de către oricine vizitează mănăstirea ctitorită de Sfântul Cuvios Vasile. Includerea acestor două lăcașuri de cult pe lista monumentelor de patrimoniu nu reprezintă o scuză a neglijenței fostului stareț Macarie, întrucât atâtea și atâtea bi-serici monahale de secol 18 sau chiar mai vechi au fost salvate de la prăbușire prin grija unor stareți sau starețe cu râvnă deosebită”, se mai arată în comunicat.
