Titanicul s-a scufundat nu din cauză că naviga cu o viteză prea mare și echipajul nu a avut timp să observe icebergul, așa cum se crede, ci din cauza unei erori a timonierului, conform unei versiuni avansate în noul roman al lui Lady Patten, nepoata unuia din membrii echipajului care au supraviețuit naufragiului. Conform volumului, nava avea destul timp să evite obstacolul, dar timonierul a intrat în panică și a mișcat timona într-o direcție greșită. A încercat apoi să-și corecteze greșeala majoră, dar a fost prea târziu: icebergul provocase deja daune ce i-au fost fatale. Dar chiar și atunci, susține autoarea, pasagerii și echipajul ar fi putut fi salvați dacă nava ar fi rămas pe loc. Vasul cel mai apropiat se afla la 4 ore distanță și Titanicul ar fi putut, probabil, să rămână pe linia de plutire până la sosirea acestuia. Însă dacă eroarea timonierului privind direcția a fost doar o greșeală, tot ceea ce s-a întâmplat ulterior a avut la bază decizii deliberate, se afirmă în carte. Bruce Ismay, șeful companiei White Star Line, care deținea Titanicul, se temea că incidentul cu nava ar putea afecta imaginea companiei și l-a convins pe căpitan să continue călătoria. Ceea ce a agravat situația: a crescut fluxul de apă în zona avariată a navei, iar Titanicul s-a scufundat cu câteva ore mai devreme decât s-ar fi întâmplat dacă rămânea pe loc după coliziunea cu icebergul.
