Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați sfinți ai creștinismului. Cu toate acestea istoria vieții sale este foarte puțin cunoscută și multe legende, avîndu-l ca erou, au apărut de-a lungul timpului. Ceea ce se știe despre el a fost scris ulterior, în Evul Mediu. El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât și de cea Romano Catolică. Este totodată patronul Angliei, al Georgiei și al Moscovei, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită și credința în Biserica creștină până la sacrificiul suprem.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa. Martorii suferințelor Sfântului Gheorhe, uimiți de puterea sa de a rezista la durere, au renunțat la credința în zeități păgâne, îmbrățișând creștinismul. O dovadă a sfințeniei sale o reprezintă o minune săvârșită de Sf. Gheorghe în timpul întemnițării sale. Atingând trupul unui deținut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să se creștineze. Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunțării la creștinism, Dioclețian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe și a soției sale. Sf. Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anticreștine ale Consiliului de la Nicomedia (303), ceea ce i-a adus persecuții din partea lui Dioclețian. Cercetările istorice mai recente par să indice că Sf. Gheorghe a murit ca martir în Palestina la Diospolis lângă Lydda cu puțin timp înaintea domniei lui Constantin cel Mare. Scrieri datând din secolele VI-VIII ale lui Teodosius, Antonius și Arculphus vorbesc despre Diospolis ca loc de venerare a Sf. Gheorghe. Faptul că Eusebius menționează un martir necunoscut atunci când relatează despre Consiliul de la Nicomedia, i-a făcut pe unii teologi timpurii să creadă că este vorba despre Sf. Gheorghe. De asemenea, unii teologi au confundat pe Sf. Gheorge cu episcopul Capadociei, Gheorghe, care a trăit mult mai târziu. O popularitate imensă a căpătat Sf. Gheorghe în Anglia după traducerea „Faptelor” sale în anglo-saxonă în secolul VIII, devenind totodată protectorul armatei. În timpul cruciadelor importanța sa a crescut și mai mult, existând relatări cum că Sf. Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din 1098. Însemnele Sfântului Gheorghe au fost introduse de regele Richard Inimă de Leu, iar Crucea Sf. Gheorghe (roșie pe fond alb) a apărut pentru prima dată ca steag al corabiei „Lyme Regis” în 1284. Steagul actual al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Union Jack) are la origine Crucea Sfântului Gheorghe.
Legenda omorârii balaurului
În credința populară Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII. Se povestește cum un balaur foarte mare și feroce a apărut lângă orașul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creștin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii fata împăratului este înfățișată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliță se luptă cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu sulița tânărul a dus-o pe prințesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei și jumătate din împărăție. Viteazul a refuzat spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea Bisericii și ajutorul săracilor și nedreptăților. Apoi le-a spus că numele lui este Gheorge și a plecat. Iconografia recentă ni-l prezintă pe sfânt călare, doborând cu sulița un balaur. Unii comentatori sunt însă de părere că este vorba doar de o preluare târzie a mitului grec al lui Perseus și Andromeda.
Sf. Gheorghe la români
În conștiința populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numerose biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în țara noastră care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei trimis de Åžtefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (Forțele terestre). În ce privește Forțele Aeriene Române, acestea au ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, în amintirea înălțării lui la cer într-un car de foc, iar Forțele Navale Române au ca ocrotitoare chiar pe Maica Domnului, în amintirea faptului că ea a călătorit pe mare în Insula Cipru, făcându-i o vizită lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, care a fost episcop al orașului Chition din Insula Cipru, în acea călătorie încreștinând pe locuitorii de pe muntele Ascalon (Athosul de astăzi). În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate și cu daruri.
