Vintileasca este comuna unde aproape în fiecare sîmbătă și de sărbători încă se mai organizează „Balul popular”. De fiecare dată locul de distracție este același: Căminul Cultural. Aici, tinerii se prind în horă și „dănțuiesc” pînă dimineață sub privirile atente ale mamelor sau bunicelor, care stau pe margine și îi „supraveghează”. Pe scenă, lăutarii fac tot posibilul ca nimeni să nu se oprească din dans. Hora, sîrba, jianul, cazacul, ciobănașul, ovreicuța, slănicul, ceasul sînt dansurile pe care cei din Vintileasca le ” joacă ca pe sîrmă”, dar asta nu înseamnă că nu se pricep și la manele. Angela Moise, directoarea Căminului Cultural, spune că balurile sînt organizate în zilele de sîmbătă și duminică, de Crăciun, de Anul Nou și de Paște, cînd durează ca în povești: trei zile. „Dansurile sînt cele tradiționale, precum hora, sîrba, brîul, slănicul, ciobănașul și jianul. Au mai fost și altele dar din păcate au dispărut. Încercăm să menținem tradițiile, pentru a nu dispărea complet. La Vintileasca, baluri se fac de cînd lumea și pămîntul. Cele mai multe sînt organizate în perioada sărbătorilor importante de peste an. Vin la bal persoane din toate comunele învecinate, de la Dumitrești pînă la Bisoca și Pleș din Buzău”, a declarat Angela Moise. Ca la orice distracție, nu poți intra la bal fără să plătești la intrare. Prețul unui bilet este de 5 lei pentru petrecăreți, în timp ce persoanele care stau pe margine nu dau nici un ban. Directoarea Căminului Cultural a precizat că în urmă cu mulți ani, fetele de 15-16 ani erau scoase la horă de flăcăi. Aceștia aveau obligația să le danseze, la hore și sîrbe, iar cînd petrecerea se termina trebuiau să le conducă acasă. „Ca drept răsplată, tînărul avea dezlegare de la mama fetei să o sărute la terminarea distracției și trebuia să o conducă acasă. Dacă odinioară fetele veneau la petrecere însoțite de flăcăi, astăzi tinerii nu mai bat ulițele înfundate ale satului pentru a-și aduce mîndrele la bal. Ei își dau întîlnire în sala de dans a Căminului Cultural. Fetele vin acum de mînă cu mamele. Cît privește lăutarii, ei au renunțat la vioară, clarinet și țambal. Varianta modernă de astăzi aduce pe scenă patru mu-zicanți, unul care cîntă la orgă electronică, altul la acordeon, unul la tobă și un solist vocal”, a mai spus Angela Moise. Bătrînele comentează de pe margine De la distracție nu lipsesc babele, cum le spun tinerii, care stau pe margine și comentează dansurile petrecăreților. „Chiar dacă nu mai am fete și flăcăi la horă, vin cu drag să-mi văd băieții care acum sînt la casele lor. Chiar dacă nu se mai fac toate jocurile populare, unele încă se mai păstrează. Am de gînd să vin la bal cît voi mai putea, mi-a rămas în sînge. Unii zic că vin să bîrfesc, dar așa e la bal, se mai fac și vorbe despre unul, despre altul… Așa e de cînd lumea și pămîntul”, ne-a spus bunica Tudorița. „Vin la bal deoarece îmi place, un alt motiv ar mai fi că nu am unde să mă duc. Este singura formă de distracție de la noi din sat. Pot merge la discotecă, însă nu o fac. Nu mă simt stînjenită că vin la bal și mamele. Lumea se distrează, toți se cunosc între ei. Cred că este singura localitate din județ unde se mai păstrează această tradiție. Mi-am adus aici și colegii de liceu, cărora le-a plăcut mult petrecerea”, a declarat Simona Turea, elevă la Liceul „Åžtefan cel Mare” din Rîmnicu Sărat. Chiar dacă au plecat la muncă la oraș, unii se întorc acasă sîmbăta sau de sărbători pentru a „dansa la bal”. „Sînt din Vintileasca și lucrez la Focșani. La fiecare sărbătoare vin aici. Ne place, este frumos, se mai păstrează încă tradiția. Dacă vin la bal, asta nu îmseamnă că nu mă duc și la discotecă. Sînt diverse moduri de a te distra. La bal, tinerii nu se rușinează să danseze cu părinții de față”, a spus Măriuța Stoian.
