Sebastian este un copilaș de trei ani, din Focșani, care în loc de esofag, are o sondă. Împreună cu fratele mai mic și părinții, copilul trăiește din pensia unei bunici nevăzătoare și a bunicului aflat în pericol de a-i fi amputat un picior. Băiețelul a înghițit granule de detergent care i-au ars esofagul și pe măsură ce crește, lui trebuie să i se implanteze în loc, sonde de mărimi diferite. Cine îl vede fără să-i cunoască povestea, nu poate spune despre micuțul Sebastian că este altceva decît un copilaș normal, vesel și frumușel care își trăiește, la fel ca oricare alt prichindel, copilăria. Înapoia zîmbetului său ștrengăresc se ascunde însă o întîmplare groaznică, ce i-a lăsat urme pentru toată viața… Băiețelul nu mai are esofag. Drama lui a început în vara anului trecut cînd, într-un moment de neatenție din partea celor mari, cărora le fusese lăsat în grijă, copilașul a înghițit granule de „Mister Muscolo”. „L-am lăsat pentru o jumătate de oră la o vecină și s-a întîmplat… I s-a ars gurița și cerul gurii, apoi, prin salivă s-a dus mai departe, în gît, și s-a agravat… Am fugit cu el imediat la spital, am fost trimiși cu salvarea la București la Spitalul «Grigore Alexandrescu». Acolo i-au făcut operație, i-au curățat gîtul și i-au pus o sondă în loc de esofag. Mergeam la două săptămîni acolo, la control. Iar pînă la 18 ani, pe măsură ce crește, trebuie să i se tot schimbe sonda, să i se pună de alte mărimi”, a explicat Roxana, mama de doar 21 de ani a copilașului. Sătul de atîta stat prin spitale, de doctori și de tratamente, Sebastian se teme cumva de orice străin ce îi intră în casă… Dacă-l întrebi, îți spune, în cuvinte simple, că uneori îl doare gîtul și că nu poate mînca mereu ceea ce-și dorește. Pentru că ai lui sînt prea săraci ca să-i satisfacă chiar și cele mai obișnuite pofte, dar mai ales pentru că alimentația lui trebui să fie compusă aproape în totalitate din supe, ciorbe sau alte mîncăruri, toate pasate. Åži cum să-i explici unui copilaș de doar trei anișori că nu are voie, de exemplu, să muște dintr-un măr, dintr-un covrig sau că ciocolata trebuie s-o mestece bine înainte de a o înghiți?! Două pensii amărîte pentru șase persoane Singurii bani care intră în familia lui Sebastian sînt cei corespunzători alocației lui duble, fiind încadrat în gradul de handicap accentuat, și alocația de stat a frățiorului lui mai mic. Părinții lor nu au serviciu, nici locuință și stau împreună cu bunicii paterni, în casa modestă a acestora. Bunica este însă nevăzătoare iar bunicul, internat în spital, la București, „cu o septicemie la picior. Tare ne este frică acum că va ajunge să i-l taie. Că de abia ne descurcăm și așa, dar să mai fiu și eu oarbă, și el fără picior… E greu să întreții șase persoane din care un copil cu așa probleme grave, din două pensii”, a spus bunica lui Sebastian. Numai că lucrurile nu se opresc aici. Peste toate lipsurile cotidiene se mai adaugă și grija că vine momentul ca băiețelul să trebuiască să fie dus la București, pentru schimbarea perio-dică a sondei, și mama lui trebuie să facă rost cumva de bani, să plătească și drumul și spitalizarea. „De cîte ori am mers pînă acum, am plătit cîte 200 mii lei (vechi -n.r.) pe zi, spitalizarea. Nu-l pot lăsa pe Sebastian singur în spital iar odată ajuns acolo, știe toată lumea că trebuie să ai ceva bani în buzunar…”, a spus necăjită, Roxana. În momentul vizitei noastre, tînăra femeie de abia se putea ține pe picioare de bolnavă. Răcită zdravăn, ea a mărturisit că se tratează… după ureche, pentru că oricum, nu are medic de familie… „Poate ne găsește Moș Crăciun” Într-un colțișor al odăii din casa bunicilor, Sebastian are adunate toate jucăriile copilăriei sale. Sînt doar cîteva, și acelea găsite cine știe pe unde sau dăruite poate de alții, însă el le iubește și le acoperă grijuliu, ori de cîte ori le lasă să se… odihnească. Îi plac mașinuțele, firește, și tare i-ar place să aibă unele cu toate roțile… Åži poate și un ursuleț cu care să doarmă… „Åžtiu că acuma iarna vine pe la copii Moș Crăciun. Åžtiu cine este! Este cel care vine și aduce biscuiți… Poate ne găsește și pe noi…”, a spus micuțul… Cine știe… Poate că într-adevăr, Moș Crăciun îl va găsi anul acesta și pe Sebastian. Chiar dacă locuința bunicilor lui e ascunsă în spatele altei case, aflată la stradă. Adresa e simplă iar Sebastian ne-a rugat s-o transmitem către bunul Moș, că el nu a învățat încă să scrie: Focșani, strada Petre Åžtefu nr.10. Acolo, în fundul unei curți înguste, îl așteaptă doi copii necăjiți, o bunică oarbă, bunicul bolnav și doi părinți mult prea tineri și aflați la grea încercare…
