Promoția 1957 a liceului Unirea, devenit acum colegiu, a sărbătorit, sîmbătă, împlinirea a 50 de ani de la absolvirea liceului. Emoționați sau chiar îngrijorați că nu-și vor mai recunoaște colegii, foștii elevi s-au întîlnit în curtea instituției și au depănat amintiri din perioada adolescenței. Foștii elevi ai colegiului au povestit despre realizările profesionale, despre familie și s-au amuzat pe seama năzdrăvăniilor pe care le fac acum nepoții. Åži pentru că, atunci cînd este vorba de năzbîtii nici actualii bunici nu se lasă mai prejos, ei și-au amintit cu zîmbetul pe buze de ghidușiile pe care ei înșiși le făceau la 16 ani, mai ales dacă la mijloc era vorba și de o fată. „Ehe, eu am fost vestit în liceu. Mi se spunea Jack Spintecătorul. Odată am alarmat toată Miliția și Securitatea și asta din cauza unei cărți pe care o primisem de la o fată. Mi-o confiscase un preot, care a zis că nu e potrivită pentru vîrsta noastră. M-am supărat și i-am trimis o scrisoare în care i-am spus să vină cu 5000 de lei altfel… Suma asta era foarte mare pe vremea aceea. Am trimis scrisoarea mai multor persoane, ca să nu mă bănuiască pe mine. Securitatea a crezut atunci că e vorba de o acțiune disperată din partea bandelor de legionari din Munții Vrancei”, își amintește Ioan Å¢olea. El a făcut însă greșeala să se laude cu „isprava” sa unui coleg și a fost în cele din urmă prins. Din fericire pentru el, tatăl său a reușit să rezolve problema și a trebuit, drept pedeapsă, să mute toată zăpada din curte tocmai în grădină. „A fost o iarnă grea în anul acela și zăpada era mai mare decît mine. După ce părinții mei mi-au dat lecția aceasta, m-am întors la școală”, își amintește Å¢olea. Despre boacănele lui își amintesc și colegii. „Îmi punea coji de nucă pe bancă. Noi ne ridicam în picioare pentru a saluta profesorul, iar cînd ne așezam și nimeream pe cojile alea săream ca arși. Åži uite așa mă certa profesorul din cauza lui”, îl acuză, cu zîmbetul pe buze, Mihai Mercan, cunoscut pe atunci drept „Mișu”. „Prefer să mă însănătoșesc empiric decît să mor științific” După ce s-au adunat toți, absolvenții din 1957 au mers conștiincioși în clasă deoarece urma să se facă apelul. Cel care a strigat catalogul a fost Constantin Bușe. El a absolvit cursurile liceului Unirea în urmă cu jumătate de secol este acum profesor universitar doctor și prorectorul Universității din București. Bușe a primit recent, la pro-punerea Facultății de Istorie și Åžtiințe Politice a Universității „Ovidius” din Constanța, titlul academic de Doctor Honoris Causa. Deși obișnuit să țină cursuri în fața a zeci de studenți, Constantin Bușe a recunoscut că a avut emoții cînd a strigat numele foștilor săi colegi. Doctorul Florin Brătilă, prezent și el la întîlnire, a povestit celor de față despre beneficiile acupuncturii, o medicină „empirică” în care a ales să se specializeze, pentru că, după cum el însuși a spus „prefer să mă însănătoșesc empiric decît să mor științific”. Brătilă a adus cu el cîteva cărți de specialitate pe care le-a donat liceului. La încheierea întrunirii, cei prezenți au păstrat un moment de reculegere pentru cei care, anul acesta nu au mai putut răspunde „prezent” cînd au fost strigați. Absolvenții din ‘57 au ieșit din sala de clasă cu dorința puternică de a repeta experiența. „Sper din tot sufletul să ne mai vedem odată și în 2020. Colegii mei au fost cam gălăgioși de data asta, dar vom exmatricula vreo cîțiva și îi potolim pe toți”, a spus, zîmbind, Vasile Lefter, organizatorul întîlnirii. El s-a declarat mulțumit de faptul că a avut ocazia să reîntîlnească prieteni dragi alături de care și-a amintit de vremurile cînd chiulea de la matematică „Drept scuză, ziceam că am stat la coadă la librărie să cumpărăm o culegere de probleme. Profesorul ne credea și ne ierta”, a spus Vasile Lefter.
