Octavian Paler a încetat din viață, ieri, în jurul orei 19.30, la domiciliul său, în urma unui atac de cord, după cum au declarat surse de la Spitalul Universitar de Urgență București, unde scriitorul a fost internat pînă în urmă cu cîteva zile. Comentator al fenomenelor politice și culturale românești, Octavian Paler a plecat lăsînd un mare gol în urmă. S-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, județul Brașov. În 1937 a fost primit cu bursă la Colegiul Spiru Haret din București. A urmat cursurile Fa-cultății de Litere și Filosofie și, în același timp, Dreptul. În perioada studenției a lucrat nopțile ca hamal în Gara de Nord, iar din banii obținuți își cumpăra cărți. Între anii 1965 și 1970, Octavian Paler a fost numit vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune, iar din 1970 a fost redactor-șef la cotidianul România Liberă. A fost dat afară pentru atitudinea sa anticeaușistă. A fost persecutat de Securitate din cauza vi-ziunilor sale pro-occidentale și de cri-tică la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I s-a stabilit domiciliul forțat și i s-au interzis mai multe acti-vități în lumea artistică. După evenimentele din decembrie 1989, a fost director onorific al cotidianului România Liberă. A debutat în 1958, cu versuri – „Umbra cuvintelor”, pentru a continua cu note de călătorie – „Drumuri prin memorie” (I, 1972, II, 1974), critică de artă – „Un muzeu în labirint”, eseuri – „Mitologii subiective” (1975), proză – „Viața ca o coridă”, precum și cu volumele „Don Quijote în Est” (1994), „Rugați-vă să nu vă crească aripi” (1995). A fost membru al Uniunii Scriitorilor, precum și deputat în Marea Adunare Națională. După 1989, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței Civice.
