Directorul Muzeului Vrancei, Horia Dumitrescu, face lumină în scandalul osemintelor mareșalului Averescu. Un proces verbal arată că în anii ’70, posibil în 1979, de la Mărăști a fost ridicată o ladă cu bunuri aparținînd Mareșalului Alexandru Averescu. Sicriul mareșalului Alexandru Averescu nu a fost luat niciodată din cripta de la Mausoleul Mărăști, susține directorul Muzeului Vrancei, Horia Dumitrescu. Confuzia a apărut după ce la finalul anilor ’70 a fost ridicată, de la Mărăști, o ladă cu efectele mareșalului Averescu și mutată la Muzeul Național de Istorie. Transferul s-a făcut în baza unui proces verbal și a unui inventar. Documentele au fost semnate chiar de Tănăsache Tecuceanu, paznic al Mausoleului Mărăști, personajul citat în articolele din „România Liberă” și invocat de șeful Direcției pentru Cultură, Paraschiv Usturoiu. Directorul Muzeului Vrancea, Horia Dumitrescu, a povestit cum stau lucrurile în realitate încercînd să explice cum de s-a ajuns pînă aici. Astfel, el ne-a pus la dispoziție o serie de documente, menite să elucideze misterul osemintelor mareșalului. Astfel, în 1950, conform Adresei cu nr 1. 444 din 9 octombrie, emisă de Direcțiunea Miliției Regionale 6 Putna-Biroul Auto-rizări, la Mausoleul de la Mărăști a fost adusă, de delegatul Åžtefan Folea, o ladă de lemn conținînd efectele militare ale mareșalului Alexandru Averescu. Acestea fuseseră găsite cu ocazia unei percheziții, la un localnic, Ioan T. Popa, care le furase din mausoleu. „În afară de această ladă au mai fost găsite și două săbii care au fost oprite de Biroul Autorizații ca fiind arme albe și care săbii, conform instrucțiunii în vigoare, au intrat în patrimoniul statului”, se arată în adresă. Lada a fost predată mausoleului în baza unui proces verbal în care au fost trecute toate obiectele găsite: „o pereche de cizme, 2 chi-piuri, o tunică gri (fără căptușeală la mîneci), un capișon postav, o căciulă mîncată de molii, un veston cu nasturi lipsă, o pereche pantaloni bufanți din stofă, un veston campanie, o șubă din stofă, o pelerină din stofă și o ladă din lemn”. Cel care a preluat efectele și a semnat procesul verbal a fost chiar Tănăsache Tecuceanu, paznic la Mausoleul Mărăști. De altfel, de-a lungul timpului, Tecuceanu a preluat mai multe obiecte de inventar care au fost depozitate în mausoleu, semnătura sa apărînd pe mai multe procese verbale. „Sicriul” este în realitate o ladă cu efecte care au aparținut mareșalului Prin anii ’70 (data de pe document nu se poate distinge), potrivit unui proces verbal de predare-primire, același Tănăsache Tecuceanu predă unei echipe de militari, venită de la București, mai multe bunuri aparținînd mareșalului Alexandru Averescu, printre care o ladă, o pereche de cizme, o pelerină scurtă de stofă, o tunică, o glugă căptușită, un chipiu și un portret în ulei. În 2004, Tănăsache Tecuceanu a fost vizitat de corespondentul „României Libere”, Marian Gârleanu, căruia i-a povestit despre această întîmplare. Este foarte posibil ca bătrînul să fi uitat ce anume a predat și să fi spus că a fost vorba de sicriul mareșalului. De altfel, Tecuceanu a precizat imediat în cadrul aceleiași discuții că sicriul mareșalului Averescu nu a fost luat nicăieri. Cum o știre despre dispariția osemintelor mareșalului Alexandru Averescu ar fi reprezentat o bombă de presă, Gârleanu, cunoscut pentru invențiile pe care le publică periodic în „România Liberă” a inventat un întreg eșafodaj bazat pe doar pe spusele bătrînului Tecuceanu. Așa cum se întîmplă de obicei în asemenea cazuri, minciuna scornită de fostul paznic și lansată de Gârleanu a fost preluată și de alții. Astfel, în „România Eroică”, în care, în numărul 2, din anul 2006 apare un nou articol în care se arată că osemintele mareșalului Alexandru Averescu ar fi fost scoase din mausoleu la ordinele lui Nicolae Ceaușescu, pe motiv că „nu era pe pla-cul clasei muncitoare, deoarece a reprimat răscoala din 1907” și mutate în altă parte. Sînt pomeniți un anume Gheorghe Badea, șeful apărării civile din Vrancea și un căpitan Berceanu, fost comandant al UM 01735 Focșani, unitate mutată la Porțile de Fier II. Este citat și paznicul Tănăsache Tecuceanu, transformat în custodele Mausoleului Mărăști. Luînd de bune semnalele din presă, Oficiul pentru Cultul Eroilor demarează o investigație stabilind că mormîntul mareșalului nu a fost profanat și că rămășițele sale sînt la locul lor. O diversiune menită să ascundă inactivitatea lui Usturoiu După cîțiva ani, șeful Direcției pentru Cultură, Paraschiv Usturoiu, reia, fără să se informeze cîtuși de puțin, povestea și o repune pe tapet. Într-o conferință de presă, șeful Culturii declară că are „informații certe” că atît cripta Mareșalului Alexandru Averescu cît și mormîntul generalului Artur Vaitoianu au fost profanate. Aberațiile sale au fost susținute, cum era și normal, de autorul lor, Marian Gârleanu, care nu mai poate da înapoi, după ce a susținut că rămășițele au fost luate de la Mărăști. Cei doi au mers pînă acolo încît au contestat, fără probe, conculziile cercetărilor autorităților publice. Deși nu avea nici un motiv, Paraschiv Usturoiu a inflamat întreaga opinie publică, afirmînd peste tot că osemintele au dispărut. El a depus chiar și o plîngere la Parchetul Județean cerînd deschiderea criptelor. În urma sesizării sale, echipe de polițiști și de procurori au mers în mai multe rînduri la mausoleul de la Mărăști și au filmat în interiorul criptelor. Așa cum era de așteptat, atît sicriul mareșalului cît și rămășițele gene-ralului Vaitoianu se aflau la locul lor. Nici acest lucru nu l-a liniștit pe Usturoiu, care a dat vina pe Oculta mondială care s-ar fi jucat de-a v-ați ascunselea cu sicriul mareșalului Alexandru Averescu. Motivele care l-au făcut pe Usturoiu, un oficial al Ministerului Culturii, să lanseze și să susțină asemenea aberații nu putem ști. Este posibil ca unul dintre motive să fi fost dorința de a ieși în evidență. Usturoiu este cunoscut drept un personaj căruia îi place să fie tot timpul în centrul atenției, să fie băgat în seamă. Or, în domeniul cultural, acti-vitate pe care o păstorește nu a reușit să se facă remarcat cu nimic, de doi ani de cînd a preluat conducerea Direcției pentru Cultură și Culte. Drept urmare, n-ar fi exclus să fi relansat această poveste pe piață pentru a masca lipsa de activitate a instituției pe care o conduce.
