Pe măsură ce se scurge timpul, Puciul de cafenea de la Ateneu seamănă din ce în ce mai mult cu o farsă, care nici măcar amuzantă nu mai putem spune că este. Ceea ce s-a întîmplat pe 27 septembrie ne duce cu gîndul la Republica de la Ploiești, iar numele exotic al lui Eduard Lambrino ne amintește de cel al căpitanului Alexandru Candiano Popescu. Exită și alte similitudini cu accente comice între două întîmplări. La fel ca la Ploiești, acum mai bine de un secol, la Focșani, conspiratorii au încercat, într-un mod ilegal, să răstoarne ordinea de drept, stabilită prin alegeri democratice. La 1870, conjurații ploieșteni spuneau că au de partea lor întreaga țară, armata și numeroși oameni politici, în frunte cu Ion Brătianu. Acum, Nini Săpunaru, mentorul deranjului de la Ateneu, declara că mișcarea inițiată în Consiliul Județean se bucură se susținerea prefectului, a Guvernului, a tuturor primarilor și chiar a PSD. S-a dovedit că atît ploieștenii de la 1870, cît și Săpunaru s-au înșelat. Atît prefectul, cît și Guvernul, prin Ministrul Admi-nistrației și Internelor Vasile Blaga au condamnat ceea ce s-a întîmplat. În ceea ce privește PSD și primarii, s-a văzut chiar din aceeași zi că au ieșit cu toții în apărarea lui Oprișan. La Ploiești, Candiano Popescu a falsificat o declarație a liderului PNL, Ion Brătianu, după care a prezentat-o poporului ca semn al legitimității și autorității de care, chipurile, se bucura: „Prefect Candiano, Ploiești, vă anunț definitivul succes al libertății pe tot teritoriul României. Din înaltul ordin al regentului, primiți jurămîntul funcționarilor civili, precum și trupei militarilor de acolo. Nesupunerea considerată de înaltă trădare către națiune, Ministru Brătianu”. Așa suna telegrama pe care se spune că ar fi dictat-o Candiano Popescu la telegraf și pe care, ulterior a pretins că ar fi primit-o de la București. La rîndul său, Nini Săpunaru și Eduard Lambrino au ticluit o declarație de presă pe care i-au atribuit-o prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu și pe care au publicat-o în „România Liberă”. Potrivit acesteia, Guvernul recunoștea atît puciul de cafenea cît și pe Eduard Lambrino ca președinte al Consiliului Județean. Declarația a fost dezmințită chiar în aceeași zi, de Tăriceanu: „un fals”. Dacă am căuta probabil că am găsi și alte coincidențe, chiar și pentru ieșirea disperată a șefului culturii vrîncene, Puiu Usturoiu, care imediat după încheierea întrunirii de la Ateneu a năvălit disperat pe scări strigînd că Oprișan a dat ordin armatei să înconjoare Piața Unirii și Consiliul Județean. Marea deosebire între Republica de la Ploiești și Puciul de cafenea de la Focșani este că, în primul caz, ordinea a fost restabilită imediat de autorități, iar viața a revenit la normal chiar a doua zi după marea vălmășeală. În cazul de la Ateneu, cei 22 de consilieri, avîndu-l în frunte pe Eduard Lambrino și ghidonați din spate de Săpunaru, își fac în conti-nuare de cap, blocînd administrația județeană. Rămîne de văzut pînă cînd și cu ce consecințe.
