La doar 18 ani, Mariana Milea, din Hîngulești, comuna Vulturu, suferă de cancer uterin. Deja are mestastaze osoase, dar speră din tot sufletul ca singurul tratament pe care îl face – unul naturist și scump – să-i prelungească drumul înspre moarte. Tînăra este orfană de tată și trăiește împreună cu mama și un nepoțel de cinci ani, bolnav de epilepsie, dintr-o pensie de urmaș de aproximativ un milion de lei. Fotinița, mama fetei, imploră sprijinul cititorilor noștri pentru a-i putea asigura acesteia alimentația necesară. Mariana nu se mai gîndește deloc la ce visele pe care, ca orice tînăr, vroia să și le împlinească. Nu mai merge la școală și nici nu se prea mai întîlnește cu prietenii. O singură dorință i-a mai rămas… O dorință cît tot universul : să trăiască ! Prețuiește fiecare zi peste care trece cu bine, ca pe cel mai prețios dar. Fiecare răsărit și apus de soare înseamnă pentru ea o nouă speranță, pentru care ridică o nouă rugă către Dumnezeu. Se agață de fiecare nouă clipă din viață cu puteri pe care nici ea nu știe de unde le mai are. „Nu știu de ce mi s-a întîmplat așa ceva… Eram în clasa a XII-a, la Liceul Economic, la Focșani. Dar a trebuit să întrerup școala încă din primul semestru, ca să mă duc pe la doctori. În decembrie s-a întîmplat, aveam dureri foarte mari…”, spunea, zîmbind stins… A rămas doar o mînă de fată. Prea palidă, prea firavă, cu ochii prea larg deschiși asupra lumii. O fată de o frumusețe ireală, acea frumusețe specială, unică, desăvîrșită de suferință. Ne vorbea parcă de undeva de departe. Aducea spre noi cuvinte simple, directe, ca să ne trezim dintr-o dată învăluiți în cea mai tristă poveste dintre poveștile lumii. Căci ce poate fi mai trist decît un destin care începe, la doar 18 ani, drumul către moarte.. ? „În urmă cu un an am început să simt dureri la picioare, la șolduri, la spate. Am fost la medicul de familie care m-a trimis la reumatolog. Au zis că am reumatism articular acut și mi-au dat tratament, dar durerile nu mi-au scăzut. M-am dus iar la reumatologie și mi-au spus că aș avea artrită. Mi-au dat alt tratament în urma căruia am slăbit în trei săptămîni 10 kilograme. Începuse să mă doară rău în piept, așa că m-am dus la un doctor de interne care m-a suspectat că aș avea ceva la plămîni”, a explicat Mariana. Dincolo de cuvinte încă se mai putea citi reproșul. Sau, cine știe, credința că poate, dacă ar fi fost diagnosticată corect și la timp, ar fi avut mai multe șanse de vindecare… Dintr-un spital într-altul Drumul Marianei prin spitale, în speranța găsirii unei rezolvări a stării sale de sănătate a continuat. Mai întîi a ajuns la Institutul „Ion Stoia” din București unde, după tot felul de analize, i s-a spus că are anemie severă și a fost trimisă la Spitalul Colțea, la hematologie. „Mi-au făcut puncție în măduva spinării și m-au trimis la alt spital, la „Sfînta Maria”, că mă suspectau de leucemie. Acolo mi s-a făcut o tomografie și mi s-a spus că am tumoră retroperitoneală cu metastaze osoase. Am ajuns la Fundeni. Am aflat că aș putea fi operată, dar că e la risc, că trebuia nu știu ce tratament înainte. Mi-a fost frică. Am refuzat”, povestește Mariana. Se întîmpla în ianuarie a.c. Împreună cu mama ei, fata s-a întors acasă, la Hîngulești. Åži, cum speranțe de vindecare prin medicina tradițională nu mai avea, s-a decis să încerce ceea ce majoritatea consideră imposibil: vindecarea prin tratamentul naturist. Pentru asta, trebuie însă bani pe care Fotinița Milea, mama tinerei, chiar nu are de unde să-i scoată: tot venitul lor este o amărîtă pensie de urmaș de 1,170 milioane lei. „Am fost la doctorul Fulga și am luat tratament naturist pentru șase luni. Am dat pe el patru milioane lei. Dar pe lîngă el, fata trebuie să mănînce alimente speciale: pîine de secară, lapte de soia, soia, fructe, legume, brînză din soia și un orez special. Toate astea costă foarte mult, dar e singura noastră speranță. Poate cineva ne va înțelege necazul și va vrea să ne ajute… Vă rog să mă credeți, sînt disperată”, a spus, rușinată, Fotinița. La omul sărac… Mariana este cea mai mică din cei cinci copii ai Fotiniței. Familia lor a fost întotdeauna una modestă, care și-a dus existența decent și cu frică de Dumnezeu. În urmă cu opt ani însă, cînd tatăl celor cinci copii a murit, viața lor a început să devină din ce în ce mai grea. „Soțul meu a murit accidentat, exact de Sfînta Maria, pe 15 august… S-a dus la muncă, a căzut în cap și a murit pe loc. Mariana făcea șapte ani pe atunci, trebuia să meargă la școală. Am rămas să cresc singură cinci copii…”, povestește Fotinița. Așa cum a putut, femeia s-a străduit să-și ridice copiii astfel încît să se poată descurca singuri. Cînd Mariana a ajuns în ultimul an de liceu, sărmana aproape că a răsuflat ușurată, cu gîndul că și mezina își va porni drumul în viață. Pînă să i se pună copilei cumplitul diagnostic, femeia a tot sperat că pînă la urmă vindecarea va veni. Însă cînd, în urma tomografiei, s-a constatat că fata are cancer, toată lumea ei s-a dărîmat. Pe lîngă faptul că nu primește decît o pensie mizeră din care nu poate să-i asigure Marianei alimentația necesară, are în grijă și un nepoțel de doar cinci anișori, bolnav de epilepsie. „Mama lui (nepotului-n.r.) l-a lăsat la mine. Vrea să plece în Italia și eu nu mai pot să mă descurc. Mă gîndesc că poate există undeva un cămin, o grădiniță ajutătoare în care să poată fi îngrijit cum trebuie pentru boala lui. E prea agitat, face crize și de două ori pe săptămînă iar tratamentul pe care trebuie să-l ia costă trei milioane !”, a explicat Fotinița. Lupta cu boala Deznădejdea, tristețea cronică în care își duc zilele Mariana și mama ei sînt, practic, imposibil de descris. Încordarea în lupta cu boala se simte peste tot, iese din sufletele lor, din pereți, din mobilă, din fiecare colțișor al micului lor univers. Ca să-și mai treacă timpul, fata citește sau privește la televizor. Ca să nu stea adîncită în gînduri negre, Fotinița deretică, cu o grijă bolnăvicioasă cît e ziua de lungă. Chiar dacă a avut timp să învețe ce sînt lipsurile, femeia nu a cerut niciodată nimic de la nimeni. I-a fost rușine. I-a fost rușine chiar și să spună ce fel de cancer are fata ei… N-a avut tăria nici să se ducă să-i facă acesteia dosar de persoană cu handicap, iar ea să-i devină asistent personal așa încît să poată beneficia de toate drepturile. „N-am vrut să zică lumea că e handicapată”, s-a justificat ea, incredibil. Dar, chiar dacă toate acestea se vor putea rezolva în viitorul apropiat, nu același lucru se poate spune despre posibilitatea asigurării alimentației speciale necesare Marianei. Fotinița chiar nu are bani pentru asta și cere ajutorul cititorilor noștri. Cine dorește s-o ajute, se poate adresa oricînd, redacției noastre.
