Sistemul vrîncean de protecția copilului a împlinit, de curînd, un deceniu de existență. Chiar dacă nu mai sînt cu toții împreună, nucleul de șase oameni – printre primii specialiști în acest domeniu – și-au amintit cu nostalgie de vremea în care, ca niște pionieri veritabili, încercau să schimbe ceva în sistemul de protecție a copiilor defavorizați din societate sau a celor din instituții, luptînd practic „contra valului”. „În decembrie 1995 s-a înființat «Centrul de sprijin familial și ocrotire a copilului», prin Organizația «Pentru Copiii Noștri» care era asociată cu «Romanien Orphanage Trust». A fost o convenție între «Pentru Copiii Noștri» și Consiliul Local Focșani, iar Organizația a dotat centrul cu ceea ce era de strictă necesitate, ca să ne putem desfășura activitatea. Centrul vrîncean a fost unul din puținele centre pilot ce au fost înființate în țară”, a povestit Daniela Veliș, pe atunci contabil, acum șeful biroului salarizare din cadrul Direcției pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului. Salariații centrului de sprijin familial și ocrotire a copilului erau Alexandru (Bebe) Arginteanu, Cătălin Serghi, Claudia Micu, Elena Tudor și Daniela Veliș iar șef, Carmen Portase. „Meseria de asistent social nu exista în nomenclatorul de funcții și nu exista nici un absolvent de facultate în acest domeniu. Eram studenți pe atunci și am fost primii absolvenți. Erau aproximativ 1.000 de copii în instituții, dar neavînd un control cu casele de copii din județ, asistența se referea mai mult la cazurile defavorizate din societate. Trebuia să încheiem protocoale cu poliția, cu primăriile, ca să fie de acord să ne dea informații. Lucrul cel mai greu a fost lupta cu inerția concepțiilor, a tuturor oamenilor, inclusiv a beneficiarilor!”, își amintește Alexandru (Bebe) Arginteanu, atunci asistent social, acum șeful Serviciului informație și managementul informațiilor din cadrul DPPDC Vrancea. Pregătire cu specialiști britanici Perioada de șase luni de pregătire cu doi specialiști britanici este considerată, de pionierii asistenției sociale din Vrancea, ca fiind cea mai eficientă perioadă. „Această pregătire, în care am aflat multe lucruri, a fost cel mai bun și mai important lucru. Prin luna mai a următorului an au mai fost angajați la Centru o serie mică de specialiști. S-au îndurat de-au angajat și o secretară, un șofer… Åžofer era Ionel Chetroiu, care a devenit ulterior jurist și acum șeful Biroului Adopții. Am fost primii care am înființat rețeaua de asistenți maternali, iar colegii Cătălin Serghi și Mihaela Paraschivescu au format formatori pentru asistenți maternali în Macedonia și într-o serie de județe din România”, povestește Bebe Arginteanu. De la șase, cîți erau în urmă cu 10 ani, acum lucrează în sistemul vrîncean de protecția copilului 580 de specialiști. Semnificativ este faptul că 260 dintre aceștia sînt calificați ca asistenți maternali fără de care procesul de dezinstituționalizare, atît de avansat în momentul de față, nu are fi fost posibil. De-a lungul timpului, s-a modificat și denumirea instituției. Dar, fie că s-a numit „Centru de sprijin familial și ocrotire a copilului”, „Serviciu Social”, „Direcția pentru Protecția Copilului”, „Direcția Generală pentru Protecția Copilului” sau, actulamente, „Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului”, instituția și-a cîștigat încet, dar sigur, locul în societatea vrînceană.
