Cu toate că legile în vigoare prevăd obligativitatea persoanelor cu handicap de a se încadra în muncă, angajatorii care acceptă asemenea salariați se pot număra pe degetele de la o mînă. Mai mult, există încă acea concepție potrivit căreia, un om cu handicap, mai ales gradul I, nu poate fi decît o legumă care nu-și va putea niciodată cîștiga singur pîinea ! Nu poate fi trecut însă cu vederea faptul că în județul nostru există persoane cu handicap care pot și doresc să muncească avînd diverse calificări, însă angajatorii refuză să le încadreze preferînd să plătească salariile lor, bugetului de stat ! De altfel, o parte din drepturile și obligațiile persoanelor cu handicap, deși bine legiferate, există în continuare doar pe hîrtie. În paginile cotidianului nostru au fost deseori semnalate cazurile unor persoane cu dizabilități grave – fără membrele inferioare, născuți fără mîini sau afectați de diverse boli, etc. – a căror inteligență și calificare i-a recomandat pentru diverse posturi pe care n-au putut să le ocupe din pricina mentalității angajatorilor. Totuși, nu numai că legea obligă persoanele cu handicap să se angajeze, ci și patronii trebuie să aibă în vedere locuri pentru încadrarea acestor oameni. De menționat că încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități se face în raport cu pregătirea și cu posibilitățile lor, în urma evaluării capacității de muncă făcută de medicul expert al asigurărilor sociale. Potrivit actelor normative în vigoare, adulții cu handicap grav sau accentuat, care nu realizează venituri din salarii sau pensii, cu excepția pensiei de urmaș, beneficiază de o indemnizație lunară de 1,65 milioane lei, începînd cu acest an. În cazul în care oamenii încadrați în gradul I și II de handicap se angajează și primesc salariu, ei vor beneficia pe lîngă acesta și de indemnizația lunară în cuantum de 50%, respectiv 30% din valoarea indemnizației lunare. De reținut că cei cu dizabilități grave își păstrează și dreptul de a avea asistent personal plătit. În cazul adulților nevăzători cu handicap grav sau accentuat, care cumulează salariul cu pensia pentru limită de vîrstă, cu pensia I.O.V.R. sau cu pensie pentru pierderea capacității de muncă, vor trebui să opteze pentru una dintre acestea sau pentru alocația socială. Totodată, adulții nevăzători cu handicap grav sau accentuat care nu desfășoară activitate salarizată, cumulează alocația socială cu una dintre celelalte pensii stabilite potrivit legii. Nevăzătorul cu handicap grav primește, pentru plata însoțitorului, o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant din unități bugetare. Angajatorii preferă să dea banii bugetului de stat, decît handicapaților Potrivit legislației în vigoare, agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții. Mai mult, persoanele cu handicap trebuie să fie angajate cu prioritate în profesiile specifice lor. În cazul în care nu respectă aceste prevederi, agenții economici, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap. „Sînt exceptați de la plata obligatorie agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării”, se precizează în lege. Potrivit specialiștilor AJOFM, această prevedere este și portița de scăpare a angajatorilor care trimit instituției solicitări pentru locuri de muncă în care spun că vor să încadreze persoane cu handicap dar care sînt total nepotrivite acestora ! Drepturi și obligații cu „dus-întors” Legislația în vigoare prevede, de asemenea, obligativitatea persoanelor cu handicap de a urma programul individual de recuperare, readaptare și reintegrare socială stabilit de comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, respectiv de comisiile pentru protecția copilului. Acest lucru trebuie realizat sub supravegherea asistenților sociali din cadrul serviciilor publice de asistență socială sau ai organizațiilor neguvernamentale autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități de protecție specială a persoanelor cu handicap, care colaborează cu aceste servicii. Respectivele reglementări ale legii există însă doar pe hîrtie, ceea ce se poate constata foarte ușor din discuțiile cu persoanele cu handicap ce au nevoie de așa ceva. „Programul de recuperare, pe care noi avem obligația să îl respectăm și care ne este necesar cu adevărat, nu se face deloc. Nu se face pentru că ori nu există centre specializate pentru asta, ori serviciile costă iar din indemnizația noastră, nu le putem plăti”, a declarat o persoană cu handicap ce-și aștepta zilele trecute, rîndul la ușa comisiei de expertiză. Dincolo de obligații, actele normative prevăd și unele drepturi pe care persoanele cu handicap le contestă. Bine-nțeles, în sensul că nu sînt respectate și asta deseori din necunoașterea legii din partea celor ce trebuie s-o aplice. Spre exemplu, oamenii cu dizabilități grave sau accentuate, au dreptul la gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun. De aceeași gratuitate beneficiază și asistenții personali însă au fost situații în care au fost puși în situații neplăcute. „Mi s-a întîmplat să fiu dată jos din microbuz de către controloare, care a spus că nu am voie să merg gratuit decît numai dacă sînt împreună cu persoana cu handicap ! Cu toate că eu mergeam să rezolv tocmai o problemă a acestei persoane ! Dacă merg cu microbuzul prin oraș nu înseamnă că mă plimb !”, a declarat o persoană încadrată ca asistent personal al fiului său. Totodată, adulții cu handicap grav și însoțitorii lor au dreptul și la 12 călătorii anual, gratuit, dus-întors, cu trenul personal, clasa a II-a, cu autobuzul sau cu navele pentru transport fluvial. Gratuitatea transportului interurban este acordată și adulților cu handicap accentuat, în limita a șase călătorii dus-întors. În cazul adulților cu afecțiuni renale care necesită hemodializă în alte localități decît cele de domiciliu, precum și asistenții personali ai acestora, se acordă gratuitatea transportului și peste limita menționată, în funcție de recomandarea centrului de dializă. De menționat că persoanele cu handicap au dreptul și la un bilet de tratament gratuit anual, pe baza recomandării medical, ce se atribuie de Casa Județeană de Pensii.
