Alianța DA pus la cale duminică, 18 decembrie 2005, un miting menit a sărbători un an de guvernare. Din cîte știm însă, guvernarea Tăriceanu e un da coaliție între Alianța DA, UDMR și Partidul Conservator. Sindrofia de la Palatul Parlamentului e astfel un fals de proporții. Dacă e vorba de un bairam în genul celor iscate de un botez la care oamenii maturi se îmbată pe seama puradelului, era musai ca la el să fie chemate și celelalte două partide din structura noii Puteri. Avînd în vedere că reuniunea a avut un net caracter festivist, UDMR și Partidul conservator se pot simți frustrate. Neluarea lor în seamă ar sugera că victoriile din acest prim an de mandat sunt exclusiv ale Alianței, eșecurile revenind UDMR și Partidului Conservator. Absența celorlalte membre ale Coaliției e explicabilă. Alianța a ținut să organizeze un miting electoral. În genul celor meșterite în campania din 2004. Dar pentru că disensiunile dintre PNL și PD ar fi riscat să le reamintească românilor că suntem în 2005, s-a ales drept obiectiv al reuniunii atacarea PSD ca și cum acest partid ar mai fi la putere. Era singurul obiectiv asupra căruia între cele două formațiuni nu se puteau ivi divergențe publice. Astfel, am avut duminică o puternică impresie de oprire a timpului în loc. O impresie de prezența lui Traian Băsescu la această masă festivă la care s-au mestecat vorbe goale pe post de caltaboși și s-au băut lozinci ieftine pe post de țuică fiartă. Din cîte știm, Traian Băsescu a devenit între timp președintele României. Un titlul de pe cartea de vizită aurită care-l obligă la echidistanță față de partidele aflate în competiție pe scena politică. Traian Băsescu s-a manifestat duminică, 18 decembrie 2005, ca și cum ar fi fost în noiembrie 2004. Ca un candidat al Alianței DA la prezidențiale. S- a lansat în incredibile elogii la adresa guvernului Tăriceanu- asta după ce întreg anul ne-a pisat cu datoria sa de a fi aspru, dar drrept cu guvernul. A îndemnat cele două partide să fuzioneze. Pentru Traian Băsescu, banchetul de la Sala Parlamentului ar fi fost un bun prilej de a dovedi că e din alt aluat decît politicienii români de azi. Banalitățile spuse cu solemnitate, imposibilitatea de a lua distanță față de un moment de festivism nefiresc ne arată că și domnia sa e la fel.
