Două surori, de doi și patru ani, din Budești, comuna Cotești, nu au primit niciodată în viața lor alocație de stat. Mai mult, ele sînt actualmente internate în spital, cu arsuri, iar spitalul nu le poate asigura unguentul de care au nevoie ca să poată fi pansate, în condițiile în care, conform legii, „medicația adecvată stării copilului în caz de boală este garantată de către stat”. O cutie cu asemenea cremă costă 90 de mii lei iar Alexandra, mătușa lor de 14 ani, care le însoțește, nu are bani să o cumpere. Denisa și Andreea S. au rămas în grija bunicii materne, Maricica, după ce mama lor a plecat, în urmă cu un an și trei luni, în Grecia la muncă. Mai mult, nici unul dintre tații fetițelor nu a rămas lîngă ele. Ne-am obișnuit deja ca drepturile copilului, atît de trîmbițate și atît de reglementate de controversata Lege 272/2004, să fie încălcate zilnic. Åži de stat, care garantează dreptul copilului de a beneficia de servicii de asistență socială și de asigurări sociale – dar cînd de exemplu copilul ajunge în spital, trebuie să-și cumpere medicamentele – și de părinți, care pun înaintea drepturilor micuților propriile interese. Povestea celor două surori, Denisa și Andreea, de doar doi și patru anișori, confirmă cu vîrf și îndesat faptul că în România, grija față de om în general există (la nivel declarativ) dar lipsește cu desăvîrșire. Fiecare din copile are propriul tată, care le-a părăsit însă de mici, și o mamă, Dumitrița, de 21 de ani, care în urmă cu un an și cîteva luni, a plecat să-și caute norocul prin Grecia. Micuțele au fost lăsate, fără nici un fel de formă legală, în grija bunicii materne, care are la rîndul ei opt copii dintre care patru încă minori. Åži care trăiește în sărăcie, într-o casă din Budești în care nu există curent electric. Sîmbătă seara, în timp ce se pregătea baia copilelor, s-a întîmplat accidentul. „Am vrut să le facem baie. Am încălzit apă și am pus apa fierbine în balie. În timpul ăsta, sora mea de 15 ani s-a dus afară să aducă apă rece. Cea mică se juca pe jos și cealaltă era în picioare. S-a întîmplat că s-a vărsat balia și cea mică s-a opărit la picior iar Andreea s-a opărit pe mînuță și la subsoară. Am venit de urgență la spital”, a povestit mătușa micuțelor, Alexandra. La doar 14 ani, a devenit un fel de a doua mamă pentru ele. Åži totodată, este singura dintre ceilalți patru frați ai săi minori, care se duce la școală. De sîmbătă, de cînd s-a întîmplat necazul, Alexandra este cea care a stat cu nepoțelele în spital. A asistat la suferința lor, a plîns împreună cu ele pentru durerea pe care acestea trebuie s-o îndure și s-a revoltat cînd a constatat că la spital, pînă și copiii trebuie să-și cumpere cele necesare. „Mereu mă ceartă doctorul că nu le-am cumpărat fetelor crema aia specială, pentru arsuri, de la farmacie. Cînd le pansează trebuie să le dea cu cremă, să nu se lipească pansamentul și noi dacă n-avem cremă vă dați seama. Aseară a venit tata pe la noi, a adus pampersi pentru aia mică, dar nu mi-a mai lăsat și bani pentru cremă”, a spus Alexandra, cu ochii plini de lacrimi. Se vede de departe că ea însăși este un copil învățat prea devreme cu lipsurile, cu greutățile. „Cînd eu încă nu mă născusem, părinți mei stăteau la Andreiașu, într-o casă. Bunicul meu care de șapte ani zace la pat i-a dat foc și atunci ne-am mutat la Poiana Cristei, la bunica din partea mamei. Cînd aveam eu șase ani ne-am mutat la Budești într-o casă, apoi am stat într-o școală în Teiș cîțiva ani și acum ne-a lăsat un om să stăm în casa lui, dar în schimb să avem grijă de ea. Casa nu are curent, dar totuși, putem să trăim acolo. Nu vreau să le ducă pe fete la cămin, le iubim și putem să le creștem. Că avem căruță cu cal, tata ăsta de-al doilea e zidar zgrav și mai muncește cu ziua, chiar dacă mama n-are nici un venit”, a explicat, plîngînd, Alexandra. Legea, vorbă-n vînt Pe undeva, Alexandra se consideră vinovată de cele întîmplate cu nepoatele sale dar în același timp le iubește foarte mult. Nu vrea să plece de lîngă ele și nu-și închipuie cum este posibil ca micuțele să sufere atît la pansat, numai pentru că nu are bani să cumpere unguentul ce face, la urma urmei, parte din tratament. Spune că singurul venit sigur al familiei sale este alocația sa de stat, de 230 mii lei, și alocația complementară pe care mama o primește tot pentru ea, de 320 mii lei. Ceilalți frați ai săi minori au abandonat școala și firește, au rămas și fără alocații. Iar în ceea ce privește nepoatele, ” nu au alocație, nu au avut niciodată, nu știu de ce”, spune Alexandra. De unde să știe ea că pe lumea asta există legi care apără drepturile copilului… Potrivit celor declarate de Daniela Cioară, referent social la Primăria Cotești, acest lucru s-a întîmplat pentru că părinții fetițelor nu au făcut niciodată nici o cerere la primărie în acest sens. Legea 272/2004 stipulează, într-adevăr, faptul că părinții au obligația să solicite autorităților acordarea alocației dar în același timp, același act normativ prevede clar și alt lucru. Åži anume faptul că „autoritățile administrației publice locale au obligația de a informa părinții și copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum și asupra modalității de acordare a drepturilor de asigurări sociale și de sănătate”. În cazul celor două fetițe și a familiei care le îngrijește, referentul social al Primăriei Cotești a spus însă că nici măcar nu știe exact unde locuiesc în prezent.. ! „E o familie dezorganizată. Părinții nu au venit sa facă cerere de alocație. Åžtiu că s-au tot mutat de la o casă la alta, acum nu știu exact unde stau. Numai Alexandra mai merge la școală, ceilalți s-au lăsat. Probabil i-a luat mama la muncă. Dacă mama fetelor e în Grecia, atunci trebuie să-i trimită bunicii o procură prin care s-o împuternicească să facă dosar pentru alocații. Dar daca nu e plecată cu forme legale acolo, nu poate”, a spus referentul social. Ce să mai zicem de dreptul copilului român la servicii medicale ! Legea spune că „accesul copilului la servicii medicale și de recuperare, precum și la medicația adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile fiind suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și de la bugetul de stat”. Așa cum ne-am obișnuit însă, ce e legiferat pe hîrtie nu-i tot aia cu ce se întîmplă în realitate. Denisa și Andreea, la doar doi și patru ani, au avut ghinionul să simtă pe pielea lor acest lucru. Cum n-au bani să cumpere unguentul care le-ar grăbi vindecarea suferinței, plîng de durere la fiecare pansat. Impresionată, o mămică ce are băiețelul internat cu aceeași problemă, le-a dăruit o cremă. Dar aceea s-a terminat. Åži astfel, garantarea de către stat a medicației adecvate copiilor în caz de boală rămîne, în unitățile medicale neaoșe, doar un vis. O cremă pentru arsuri costă, la farmacie, 90 de mii lei. Cine dorește să ajute cumva cele două fetițe, se poate adresa redacției noastre.
