Luni seara, audiovizualul românesc ne-a preparat o premieră: două posturi de televiziune, OTV și B1 TV, au intrat într-un soi de polemică la distanță. O polemică dusă de moderatorii vedetă ai celor două posturi: Dan Diaconescu și Radu Moraru. Subiectul controversei? În nici un caz ruperea acordului cu FMI sau verificarea conturilor lui Călin Popescu Tăriceanu, o premieră în istoria postdecembristă de la mineriada care l-a dat jos pe Petre Roman. Subiectul îl reprezenta întîmplarea din cartierul Primăverii. La OTV erau sora lui Bogdan Iancu și avocata Mariana Åžtefan. La B1TV, erau soții Iovan și avocații. Această situație neobișnuită își are explicația în interesul uriaș pe care continuă să-l stîrnească în rîndurile românilor cazul din Primăverii. Explicațiile acestui interes depășesc gustul pentru telenovelă a unei însemnate părți a conaționalilor noștri. Ele trimit la trăsături de esență ale societății românești de azi. Una dintre ele o constituie exasperarea față de ineficiența măsurilor luate de autorități pentru a stăvili creșterea numărului de infracțiuni. Multe comentarii salută gestul lui Adrian Iovan ca fiind singurul în stare să pună capăt spargerilor din locuințe. Într-o societate așezată, cetățeanului îi dau siguranță acțiunea eficientă a autorităților. Poliția română n-a reușit să creeze acest sentiment. Spargerile n-au putut fi preîntîmpinate. Cînd au avut loc, autorii n-au fost descoperiți sau, dacă au fost descoperiți, au scăpat în Justiție, pentru că dosarul întocmit de Parchet a fost subțire. În atari împrejurări, e normal ca mulți cetățeni să vadă în acțiuni de genul celei a lui Adrian Iovan soluția pentru micșorarea numărului de infracțiuni. Oamenii de treabă își cumpără pușcă și trag în prima umbră mișcîndu-se prin încăpere. Lumea civilizată are drept semn convingerea simplului cetățean că nu trebuie sau mai ales nu poate să-și facă singur dreptate. În societățile sălbatice se practică dreptatea pe care și-o face fiecare. Crima din Primăverii a dezvăluit o societate autohtonă departe de standardele lumii civilizate. A încuraja o asemenea tendință, cum se întrevede din intervențiile publice nu numai ale unor proprietari, dar și ale unor publiciști, ar fi o enormă greșeală. Viitorul societății românești stă în credința cetățeanului că autoritățile îi vor face dreptate. Ca să nu mai spunem că încurajarea dreptății făcute singur poate duce la o veritabilă cursă a înarmărilor în societatea noastră. Pînă acum, hoții se bazau aproape exclusiv pe calitățile de hoți. Dacă vor vedea că proprietarii se înarmează, vor apela și ei la arme.
