Ionel Ghenea, de 60 de ani, din Odobești locuiește împreună cu fiul, nora, nepoata de doi ani și nepotul de doar 10 zile într-o cameră de numai doi metri pătrați, plină de ploșnițe. Din pricina mizeriei crunte și a insectelor care mișună prin crăpăturile pereților, boarfele de pe paturi și pe sub dușumea, atît Ionel cît și cei doi nepoți împreună cu mama lor s-au îmbolnăvit și au fost internați în spital. Primăria i-a repartizat bărbatului o cameră în fostul centrul de plasament din Odobești însă acesta și familia lui nu se pot muta pentru că nu au nici un fel de mobilier. Nu au nici măcar hăinuțe de schimb pentru băiețelul nou-născut, al cărui trupușor este plin de ciupiturile nenorocitelor insecte. Ionel Ghenea a ajuns în situația de a nu-și mai dori altceva în afara internării într-un azil. Spune că pur și simplu s-a săturat să se chinuie să viețuiască din ajutorul său social de 700 sute de mii de lei, sufocat într-o odaie cît un WC de serviciu, care s-a mai și umplut cu ploșnițe ! Pentru el, spațiul acela, chiar așa zgîrcit cum este, ar fi fost poate suficient. De 30 de ani, de cînd locuiește acolo, s-a obișnuit cu strîmtoreala și sărăcia. În urmă cu doi ani însă, în aceeași magherniță s-a mutat și concubina fiului lui. În plus fosta nevastă a acestuia i-a adus pe cap și nepoata de doar doi ani iar în urmă cu 10 zile familia s-a înmulțit cu încă un băiețel. „Cu chirie am stat toată viața mea, aici, pe strada Muncii. Plătesc 75 de mii de lei chirie și curentul, cît consum. Dar nu mai pot să stau acolo că s-a umplut de ploșnițe. Nu sînt numai de acum, le am de ani de zile, de cînd am adus un pat pe care mi l-a dat cineva. Acuma s-au înmulțit și nu mai am ce să le fac, ne ciupesc pe toți”, spune Ionel. Datorită situației grave în care trăiește, a sărăciei crunte, pe care o împarte cu familia fiului său, bărbatul a fost inclus, din aprilie a.c., în proiectul „Centru multifuncțional de îngrijiri comunitare pentru persoane vîrstnice”, derulat de Unitatea de Asistență Medico-Socială Odobești. Ionel beneficiază astfel de hrană zilnică, asistență medicală și îngrijiri la domiciliu însă domiciliul lui a devenit un real pericol pentru toată lumea care îi calcă pragul. „Am fost ajutat, Primăria mi-a repartizat o altă cameră în fostul cămin de copii de aici din Odobești, mi-a dat-o numai mie, nu și băiatului și familiei lui. Este o cameră destul de mare în care ar putea încape și ei, dar nu ne putem muta pentru că nu avem nici un fel de mobilă. Cele două paturi pe care le avem sînt pline de ploșnițe, nu pot fi folosite”, a explicat Ionel Ghenea. Despre situația disperată a bietului om a aflat, cu timpul, toată lumea. Toți îl compătimesc iar cei cîțiva bărbați internați în același salon cu el se rugau de reporterii noștri să găsească o cale prin care să-l ajute. Cu copiii în spital Odaia în care locuiesc actualmente Ionel cu nepoții, fiul și concubina acestuia pute de la distanță. Mizeria ce domnește acolo dar și insectele care au pus stăpînire pe ea au contribuit din plin la duhoarea ce s-a îmbibat nu doar în pereții soioși, crăpați și scorojiți ci și în pielea locatarilor odăii. Chiar dacă nici ei nu trăiesc în condiții strălucite, vecinii familiei Ghenea au ajuns să se teamă că se vor umple la rîndul lor de ploșnițe. Åži poate și de alte nenorociri provocate de jegul gros, atotstăpînitor, ce învelește neamului Ghenea sărăcia. Ceea ce este mult mai grav, e faptul că în maghernița respectivă stau și doi copii: o fetiță de doi ani, din prima căsătorie a lui Tudorel (fiul lui Ionel -n.r.) și nou-născutul provenit din concubinajul cu Liliana. Aceasta povestește că de cînd a venit de la maternitate, nu a reușit să se odihnească nici un moment, de grija ca nu cumva ploșnițele să-i năpădească micuțul. Totuși, insectele mizerabile, negre-roșiatice, puturoase, și-au găsit drum și prin scutecele bebelușului tot la fel cum a ajuns și la pielea celorlalți locatari ai coșmeliei. Mai mult, pentru că acolo nu sînt condiții nici măcar de minimă igienă, buricul micuțului s-a infectat și a trebuit să fie internatîn spital. La fel și Andreea, copila de doi anișori, căreia îi curge mereu sînge din nas și pare – fiindcă pînă acum nu a stabilit nici un medic – că suferă de retard. „Așa m-am chinuit cu ea de cînd a adus-o maică-sa. A venit într-o zi și a lăsat-o pur și simplu la noi. Cred că nu-i normală la cap prima nevastă a lui bărbatu-meu, că a mai făcut un copil pe care l-a lăsat de-o lună aici în spital. Cu ăsta micu am ajuns la spital că s-a infectat. Nu i-am schimbat deloc pansamentul acolo la buric și a făcut puroi. Aici este totuși mai bine, dar cînd ne externează, tot în camera aia plină de ploșnițe trebuie să ne ducem”, a spus Liliana. Femeia și cei doi copii, împreună cu bărbatul ei nu au nici un venit sigur. Ei trăiesc din ce cîștigă el din munca ocazională și din banii lui Ionel Ghenea. În schimb, ploșnițe au destule și singura modalitate de a scăpa de ele este să se mute în camera repartizată de Primăria Odobești lui Ionel Ghenea. Dar nu au nici un fel de mobilă și nici măcar hăinuțe cu care să fie îmbrăcați copiii. „Pentru băiat nu am decît rîndul de haine cu care este îmbrăcat acum și cîteva scutece. Nu avem absolut nimic”, explică Liliana. Mobilă și haine pentru doi copii Camera înghesuită, mizeră și plină de ploșnițe în care viețuiesc cei doi copii împreună cu părinții și bunicul lor adevenit practic focar de infecție. Bieții oameni spun că s-ar muta imediat, însă efectiv nu au nici un fel de mobilă. Cele două paturi rupte – unicul lor mobilier – au saltele pline de scîrboasele insecte. Dacă ar fi mutate, odată cu ele ar năpădi noua locuință și ploșnițele. Așa că celor cinci suflete le-ar fi de mare ajutor unele donații pe care cititorii noștri ar putea să le facă. Familiei Ghenea îi trebuie orice, de la paturi, pătuț și hăinuțe pentru bebeluș și pentru fetița de doi anișori, cădiță, masă, scaune, dulap și pînă la lenjerii, pături, covor, materiale de igienă, tacîmuri, farfurii… Adică tot ce trebuie într-o casă de om. Ionel Ghenea este prea bolnav ca să mai poată munci, ce să mai spunem de întreținerea familiei din amărîtul său de ajutor social. Cît cîștigă fiul său cu ziua – atunci cînd are unde munci – este insuficient pentru hrană și nici nu se pune problema că ar avea cu ce să mai cumpere și mobilă. Mai mult, Tudorel nu a întors spatele fetiței lăsate de fosta nevastă în grija lui, spunînd că așa cum va putea, o va crește. Din mîncarea pe care Ionel Ghenea o primește ca beneficiar al Proiectului „Complex multifuncțional de îngrijiri comunitare pentru persoanele vîrstnice”, mănîncă și ea. Acești oameni sînt însă într-o situație disperată, din care nu pot ieși fără o mînă întinsă. Începutul a fost făcut. Primăria i-a repartizat lui Ionel Ghenea o nouă cameră. Degeaba însă, dacă omul nu are ce să bage în ea. De bunăvoința cititorilor noștri depinde nu doar viața sa, ci și a celor doi micuți. Cine dorește să-i ajute se poate adresa redacției noastre, sau direct familiei Ghenea ce locuiește încă pe strada Muncii nr. 1, Odobești.
