Dată fiind amintirea guvernării CDR, mulți români au ezitat să-și dea votul pentru Alianța DA în noiembrie 2004. PSD se remarcase prin buna administrare a țării. Evident, exagerînd cu autoritatea pînă în marginea pericolului întruchipat de Partidul-Stat. În aceste condiții, electoratul a avut de ales între un partid al administrării, cu tendințe fățișe de a nu respecta jocul democratic, și o Alianță cu slăbiciuni la capitolul administrare, dar pariind pe o schimbare radicală în felul de a face politică. Exploatînd sintagma, sistem ticăloșit, Traian Băsescu și Alianța au denunțat virulent ca neocumuniste practici ale PSD precum: excesul de ordonanțe de urgență, eludarea Parlamentului, lipsa de transparență, punerea sub semnul întrebării a unor instituții ale statului de drept. Seduși de făgăduielile care au însoțit criticile din campanie, o parte a electoratului a votat pentru Alianța DA și pentru Traian Băsescu. De regulă, urban și tînăr, dar mai ales bine educat politic, acest electorat a văzut în Alianță garanția unei Puteri care va reabilita democrația. S-a sperat astfel că România se va ridica din punct de vedere politic, la nivelul exigențelor formulate de UE. S-au confirmat speranțele acestui electorat? Nici vorbă. Îndoielnică la capitolul administrarea țării, Alianța a reluat și întărit în chip spectaculos toate practicile PSD. Ordonanțele de urgență nu numai că nu s-au redus, dar mai mult, ele au sporit urieșește. Nu mai departe zilele trecute, guvernul a dat zeci de ordonanțe de urgență. Toate, inclusiv cea de modificare a legii electorale, domeniu rezervat, de regulă, Parlamentului. Proiecte de legi, hotărîri ale guvernului au fost date pe șest. Culmea a fost atinsă de modificarea în secret a Legii Referendumului. Decizia lui Călin Popescu Tăriceanu de a nu mai demisiona e înțeleaptă. Ea trebuie urmată însă, pentru ca țara să meargă înainte, de unele schimbări la nivelul politicii practicate de actuala Putere. Prima și cea mai importantă: să se pună capăt fanteziei cu anticipatele. Mai precis cu fluturarea anticipatelor. Dacă ele vor fi necesare, vor veni fără să le anunțe cineva. Mai ceva decît inundațiile. A doua: un mai mare efort de a obține o măsură și prin compromis politic. S-a văzut ce efecte primejdioase a avut încăpățînarea de a vrea totul în materie de legile Justiției. Indiferent de motive, renunțarea la decizia dea demisiona poate fi un nou început pentru Alianță. Nu-mi dau seama dacă e valabil asta și pentru Traian Băsescu.
