În 1996, după șase ani de regim Iliescu, electoratul a votat schimbarea. Marea Schimbare, deoarece CDR și USD, două formațiuni participante la scrutin separate în formă, aliate însă în conținut, au obținut victoria la un scor uriaș. Candidatul CDR și USD, Emil Constantinescu, a repurtat și el un succes zdrobitor la prezidențiale. În 2004, la alegerile locale, parlamentare și prezidențiale, au dat un scor extraordinar de strîns pentru Alianța D.A. și pentru Traian Băsescu. Totuși, judecînd după faptul că în cele din urmă candidatul Alianței a ajuns la Cotroceni, se poate spune că și în 2004, românii au votat schimbarea. De data asta, Mica Schimbare. De această realitate ar trebui să se țină cont în bătălia care se duce pentru formarea noului guvern. Din motive explicabile, PSD se dă peste cap să rămînă la guvernare. Cele două partide de buzunar – PUR și UDMR – practică un șantaj la scenă galactică. PSD face concesii după concesii pentru a alcătui cu ele o majoritate în stare să dea un guvern stabil. De cealaltă parte, condusă de Traian Băsescu, Alianța D.A. dovedește că nu degeaba a repurtat o victorie neașteptată. Celor două partide li s-a spus categoric că nu vor beneficia de concesii. E o mișcare extrem de deșteaptă. Din cîte-mi amintesc, la confruntarea de la TVR, Traian Băsescu a obținut o notă mare, declarînd că, spre deosebire de Adrian Năstase, el nu-și negociază postul. Pentru România morală asta a dat bine. Adrian Năstase apărea în postura celui în stare să dea totul – inclusiv țara – pentru a rămîne la putere. De altfel, nici nu era nevoie ca Traian Băsescu să sesizeze asta. Orice om de bun simț sigur văzuse că, pentru a-și asigura victoria în turul al II-lea, candidatul Uniunii Naționale PSD+PUR a făcut mari, uriașe concesii UDMR. A fost unul dintre motivele pentru care Adrian Năstase a ajuns de la diferența de 7% la pierderea scrutinului. Electoratul ostil PSD s-a convins încă o dată că PSD vrea să rămînă la putere. Electoratul PRM a mers la vot revoltat că Adrian Năstase dă țara ungurilor. Pe ce s-a bazat Traian Băsescu în refuzul de a negocia? Pe întărirea notei de esență a PSD: nevoia de a rămîne la putere. Un lucru asemănător se petrece și acum. Scrutinul din 2004 trebuie privit în ansamblul celor două momente. Rezultatul strîns, la limită aproape, al PSD-ului, lovit moral și de acuzația de fraudă, trebuie pus alături de victoria lui Traian Băsescu, și ea la limită. Putem vorbi, în acest context, de o victorie chinuită a Alianței D.A.. Ea ar exprima astfel nevoia de schimbare. De mică schimbare. Asta înseamnă că Alianța are dreptul de a forma un guvern minoritar. Din nefericire, din motive care-mi scapă, PSD se cramponează de putere. Spectacolul din ultimele zile, al concesiilor uriașe făcute UDMR și PUR îl compromit și mai tare. Dacă PSD nu se trezește, riscă să se confrunte cu nevoia de Mare Schimbare.
