Acum, după ce știm deja rezultatele, se cuvine a apela la o scurtă retrospectivă a scrutinelor prezidențiale anterioare. În 1990, Ion Iliescu a învins din primul tur, la o prezență de 86,19%. În 1992, Ion Iliescu s-a confruntat cu Emil Constantinescu. La primul tur, prezența a fost în primul tur de 76,28%. În al doilea, procentajul s-a redus la 73,22%. În 1996, deși campania dintre cele două tururi a fost destul de agitată, datorată schimbării la nivelul guvernului, s-a înregistrat aceeași scădere. La primul tur s-au prezentat 76,01%. În al doilea, 75,90%. Cea mai mare reducere a avut loc în 2000. La primul tur au venit 65,30% dintre votanți. La al doilea, cu aproape 8% mai puțini: 57,50%. Explicabil. Coalizarea tuturor forțelor politice împotriva lui C.V. Tudor a făcut previzibil votul din turul al doilea. În plus, mulți alegători n-au mers la urne, pentru că n-au vrut să opteze între Răul mai mare și răul mai mic. În anii postdecembriști, turul al doilea a confirmat într-un fel rezultatele din primul tur. 1996 pare o excepție. La primul tur a cîștigat Ion Iliescu: 32,25%, față de 28,51%, obținut de Emil Constantinescu. Åžef de stat a devenit însă Emil Constantinescu care la al doilea tur l-a învins pe Ion Iliescu cu 54,41%, la 45,59%. A fost însă o excepție aparentă. După primul tur se știa că Petre Roman îi va da candidatului CDR cele 20,54% din voturi. Chiar dacă nu toate aceste voturi au mers la Emil Constantinescu (deși Petre Roman a indicat explicit electoratului său să opteze pentru candidatul CDR), victoria lui Emil Constantinescu n-a fost o surpriză. În plus, la parlamentare, CDR biruise. Se crease astfel un trend în favoarea lui Emil Constantinescu. Perioada dintre cele două tururi ale lui 2004 a fost diferită de cea corespunzătoare anilor anteriori. Candidații ieșiți din cursă n-au mai indicat cu cine dintre cei doi să se voteze. C.V. Tudor, posesor al rezultatului de 12,57% a îndemnat electoratul său să nu meargă la urne, sugerînd, totuși, o simpatie pentru Traian Băsescu. Marko Bella a indicat clar să se opteze pentru A. Năstase. Electoratul UDMR e însă mai apropiat de candidatul Alianței D.A. În rezultatul final și-au spus cuvîntul și alte note, cum ar fi: a) rezultatul extrem de strîns de la parlamentare, care a dat lui Traian Băsescu argumente de a făgădui că, în cazul unei victorii de a sa, Alianța va face guvernul. b) liniștea evidentă dintre cele două tururi, lăsînd impresia jocurilor deja făcute. Toate acestea au dus la o prezență mai redusă decît în primul tur. Dacă Traian Băsescu e învingător – și așa se pare că merg lucrurile – biruința sa e amară. A obținut o victorie la limită, dată de un electorat apatic.
