Oreionul, cunoscut și sub denumirea de parotită epidemică, este o infecție virală acută ce afectează glandele parotide, situate în apropierea urechilor. Această boală contagioasă poate afecta și alte părți ale corpului, inclusiv ovarele, pancreasul și creierul.
Afecțiunea se poate răspândi prin picăturile de salivă infectate. Modalitățile de transmitere includ strănutul, tusea, apropierea de persoane infectate sau utilizarea la comun a acelorași obiecte cu aceasta. Într-un mediu închis, precum o clasă de școală sau o cameră de cămin, răspândirea virusului poate fi rapidă.
Identificarea simptomelor oreionului
Într-o primă fază a evoluției bolii, persoanele cu oreion pot acuza stări febrile ușoare, oboseală și dureri musculare. Pierderea apetitului și durerea de cap pot, de asemenea, însoți semnele inițiale. Însă aceste manifestări sunt frecvente, de aceea, pot fi confundate cu simptomele altor boli.
Un semn propriu al bolii este umflarea dureroasă a glandelor salivare, în special, a glandelor parotide, situate în spatele maxilarelor. Aceste umflături pot fi vizibile și simplu de observat prin palpare, cauzând disconfort la mestecare sau înghițire. Durerea poate fi mai intensă atunci când pacientul servește alimente sau băuturi acide ori sărate.
Simptomele oreionului pot varia considerabil de la o persoană la alta. Deși unii indivizi pot prezenta doar semne ușoare sau chiar deloc, alții pot experimenta simptome mai severe. Aproximativ o treime dintre persoanele infectate nu prezintă simptome. [1]
Evoluția simptomelor oreionului este, de asemenea, un factor important de înțeles. Simptomele se dezvoltă în mod obișnuit într-un interval de 16-18 zile după expunerea la virus. Riscul de transmitere este cel mai ridicat în intervalul desfășurat pe 3 zile, înainte și după apariția simptomelor. Acest lucru înseamnă că persoanele infectate pot transmite virusul fără a știe că sunt bolnave. [1]
Cauze și factori de risc pentru oreion
Există mai mulți factori de risc ce pot crește probabilitatea de a contracta oreionul. Persoanele care nu au fost vaccinate împotriva oreionului sunt mult mai predispuse la infectare. De asemenea, copiii între 2 și 12 ani sunt cei mai susceptibili, însă oreionul poate afecta oameni de toate vârstele. [2] clev
Călătoriile internaționale pot expune o persoană la tulpini de virusuri noi, crescând astfel riscul de îmbolnăvire. Anumite condiții de sănătate care slăbesc sistemul imunitar pot, de asemenea, crește riscul de a contracta oreionul.
Prezența în medii aglomerate, cum ar fi grădinițele, școlile, liceele sau birourile de tip open space poate contribui, de asemenea, la răspândirea aceste afecțiuni virale, existând riscul de a afecta un număr mare de persoane.
Cum se diagnostichează oreionul?
Diagnosticarea oreionului începe, de obicei, cu o examinare fizică. În această etapă, medicul va căuta semnele tipice acestei boli, cum ar fi umflarea glandelor salivare, ceea ce poate cauza dureri și disconfort la nivelul gurii și al gâtului. În plus, specialistul va pune o serie de întrebări pentru a înțelege mai bine simptomele și istoricul medical al pacientului.
După examenul fizic, medicul poate solicita unele teste de laborator pentru a confirma diagnosticul. Acestea pot include teste de sânge, de urină și salivă. În testele de sânge, medicii caută anticorpi specifici ce indică prezența virusului oreionului în organism.
Testele de urină și salivă pot fi, de asemenea, necesare pentru a detecta virusul. Rezultatele acestor teste de laborator ajută la stabilirea diagnosticului.
Pentru că simptomele oreionului pot fi confundate cu simptomele altor boli, cum ar fi infecțiile la nivelul gâtului sau gripa, examinarea fizică și testele de laborator sunt importante pentru diagnosticarea corectă. De exemplu, oreionul se manifestă prin umflarea glandelor salivare, simptom atipic pentru gripă sau infecțiile din gât.
Opțiuni de tratament pentru oreion
Odihna suficientă și hidratarea corespunzătoare reprezintă aspecte esențiale pentru recuperare. Consumul de lichide poate ajuta la ameliorarea simptomelor precum febra și deshidratarea, iar odihna poate sprijini sistemul imunitar în lupta împotriva virusului.
Fiind o boală contagioasă, pacienții cu oreion sunt sfătuiți să se autoizoleze pentru a preveni răspândirea virusului. Perioada de izolare recomandată este, de obicei, cuprinsă în intervalul 5 – 10 zile, după debutul simptomelor. [1]
Pentru că în cazul anumitor pacienți, complicațiile oreionului pot fi destul de severe (meningită, pancreatita sau pierderea auzului), Organizația Mondială a Sănătății recomandă menținerea unei monitorizări atente a pacienților diagnosticați cu oreion, pentru a identifica și a gestiona aceste complicații în timp util. [3]
Cum poate fi prevenit oreionul
Prima doză a vaccinului combinat ROR (pentru rujeolă, oreion și rubeolă) se administrează, în general, la vârste cuprinse între 12 și 15 luni. O a doua vaccinare este necesară pentru copiii de vârstă școlară între 4 și 6 ani. Cu două doze, vaccinul pentru oreion este eficient în proporție de aproximativ 88%. Rata de eficacitate a unei singure doze este de aproximativ 78%. [4]
Adulții care s-au născut înainte de 1957 și nu au contractat încă oreion ar putea dori să fie vaccinați. De asemenea, persoanele care își desfășoară activitatea în medii cu risc de contaminare ridicat, cum ar fi unitățile medicale sau instituțiile de învățământ, ar trebui să fie vaccinați împotriva acestei afecțiuni. [4]
Cu toate acestea, persoanele care au un sistem imunitar compromis, sunt alergice la gelatină sau neomicină, sau sunt însărcinate, nu ar trebui să primească vaccinul ROR. În acest sens, sfatul medicului de familie, cu privire la programul de imunizare pentru dumneavoastră și copii, este foarte important. [4]
Oreionul, o boală contagioasă cauzată de un virus, poate avea efecte serioase asupra sănătății, dacă nu este tratată corespunzător. Identificarea corectă a simptomelor și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea sa.
De asemenea, prevenirea este crucială pentru a evita răspândirea oreionului. În acest sens, vaccinarea reprezintă cea mai bună opțiune. Pentru mai multe informații despre oreion, nu ezita să ceri sfatul medicului specialist.
REFERINTE
- Centers for Disease Control and Prevention. “MUMPS Complications”, 8 Mar. 2021, Accesat pe 3 noiembrie 2023, www.cdc.gov/mumps/about/complications.html
- Cleveland Clinic Medical. “MUMPS: Causes, Symptoms & Treatments”. Cleveland Clinic. Accesat pe 3 noiembrie 2023, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15007-mumps
- World Health Organization. “MUMPS”. Accesat pe 3 noiembrie 2023. www.who.int/teams/health-product-policy-and-standards/standards-and-specifications/vaccine-standardization/mumps
- Roth, Erica. “MUMPS: Symptoms, Treatments, and Complications”. Healthline Media. 29 Sept. 2018. Accesat pe 3 noiembrie 2023. www.healthline.com/health/mumps
