Ediția: Duminică 21 aprilie 2024 Nr. 6608
Ediția: Duminică 21 aprilie 2024 Nr. 6608

Naşterea Maicii Domnului – prima mare sărbătoare a anului bisericesc; tradiții și obiceiuri

Numită popular şi Sfântă Măria Mică, Nașterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare a Noului An Bisericesc început la 1 septembrie.

„Astăzi se cade să ne veselim, căci s-a născut pe pământ Maica Vieţii, Fecioara Maria, cea mai sfântă fiinţă omenească pe care a ales-o Dumnezeu mai înainte de întemeirea lumii, ca să nască pe Iisus Hristos de la Duhul Sfânt în Betleemul Iudeii”, spune părintele Cleopa.

Sfânta Scriptură nu face referiri la Naşterea Maicii Domnului, dar evenimentul este istorisit în scrierile necanonice, apocrife. Consemnată de Tradiţia Bisericii, Naşterea Maicii Domnului s-a petrecut la „plinirea vremii”, în momentul în care omenirea aştepta şi era pregătită pentru venirea Mântuitorului, să fie scoasă de sub povara păcatului şi a decăderii.

Era nevoie pentru aceasta de o Fecioară curată care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu şi aceasta a fost Sfânta Fecioară Maria.

Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana.

Ioachim, tatăl Maicii Domnului, era din seminţia lui Iuda şi urmaş al regelui David, iar mama sa, Ana, era fiica preotului Matthan şi descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se astfel prorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.

Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogaţi şi iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim şi Ana erau defăimaţi, fiind socotiţi de contemporanii lor nevrednici şi neplăcuţi lui Dumnezeu.

Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, preotul de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i „blestemaţi”.

Auzind aceasta, Sfântul Ioachim s-a mâhnit atât de tare, încât nu a mai putut să se întoarcă la casa sa. S-a dus în câmp, la păstorii pe care îi avea, şi a plâns pentru două lucruri: pentru nerodire şi pentru ocară. Dar şi-a adus aminte de strămoşul său Avraam, care la bătrâneţe a fost dăruit cu fii, şi a început să se roage Domnului şi Dumnezeului lui Israel ca să fie miluit, să i se ridice ocara dintre oameni şi să se dea rod însoţirii sale la bătrâneţe.

Sfânta Ana, aflând ce s-a întâmplat la Templu şi că a fost părăsită, cu multă durere s-a rugat la Dumnezeu, promiţându-I că, de va naşte fiu sau fiică, îi va închina Lui pruncul cu toată inima.

Aflaţi în durere, cei doi părinţi au primit veste prin arhanghelul Gavriil că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa, iar pruncul se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un „vas ales lui Dumnezeu”. (Luca 1, 4-23)

Fecioara care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinţilor, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoşi, cea pe care Biserica o numeşte „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, a fost concepută şi născută în chip firesc şi a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalţi oameni, povara păcatului strămoşesc.

Prin virtuţile şi sfinţenia vieţii ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har şi rămânând fără pată, „fără prihană”, „preacurată”. Ca urmare a acestei biruinţe, Dumnezeu a ales-o şi s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu să se poată întrupa din ea.

„O, Doamne, din câte prea scumpe materii şi din ce prea cinstite neamuri s-a pregătit palatul cel însufleţit al Împăratului slavei! Şi precum în casa lui Solomon zidurile cele de piatră şi de lemn aveau mai multă cinste decât aurul cel curat cu care erau aurite; tot aşa în naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu neamurile bune, cel împărătesc şi arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curăţia deplină a sfinţilor ei părinţi, care este mai scumpă decât tot aurul şi argintul şi mai cinstită decât pietrele cele de mult preţ. Tot lucrul pămîntesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru că Preasfânta Fecioară s-a născut din curăţia părinţilor, care este mai presus decât tot neamul bun”. (Vieţile Sfinţilor)

Maria (care înseamnă împărăteasă), cea ce avea să fie Împărăteasa îngerilor şi Doamna întregii lumi, la împlinirea vârstei de trei ani, a fost adusă de Sfinţii şi Drepţii dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 15 ani. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Ilie Cleopa, 1996)

 

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mică

De sute şi sute de ani, în jurul acestei sărbători duhovnicești s-au împletit o mulțime de tradiții și obiceiuri care s-au transmis din generaţie în generaţie. În tot acest timp, strămoşii noştri s-au rugat în această zi de 8 septembrie, cifra 8 simbolizând veşnicia, viaţa fără de sfârşit, și au respectat tradițiile acestui praznic al bucuriei.
În această zi de mare sărbătoare, se respectă o veche tradiție în mediul urban și în cel rural, în egală măsură:  dimineaţa, se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului și membrii familiei o roagă pe ocrotitoarea tututor credincioșilor să le dăruiască sănătate şi să le binecuvânteze căminul cu sănătate și cu roadele recoltei adunate în acest an. În ziua praznicului, creştinii păstrează tradiția de a aduce la biserică, pentru a fi sfinţite, pâine, fructe şi lumânări. După slujba de sfinţire, credincioșii împart aceste ofrande binecuvântate copiilor şi săracilor, rugând-o pe Maica Domnului să aducă în familia lor spor, armonie şi sănătate.
În acestă zi nu fierb oale pe foc și nici nu lucreză în gospodărie.

Praznicul din data de 8 septembrie este pragul dintre două anotimpuri, iar gospodarii încep pregătirile pentru lucrările agricole. După praznicul Nașterii Maicii Domnului încep semănăturile de toamnă, iar gospodinele sfințesc la biserică fructe de toamnă și bucate tradiționale.

Peste 2,6 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.

Conform Direcţiei pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date, este vorba despre 1.990.348 de femei şi 664.123 de bărbaţi care au prenumele Maria şi derivate ale acestuia.

Cele mai multe sărbătorite sunt Maria – 1.475.575, iar în rândul bărbaţilor Marian – 318.846.

Se mai sărbătoresc miercuri şi cei care au prenume derivate: Mara – 16.127 de persoane, Mari – 1.439, Mariana – 268.938, Maricica – 22.082, Marilena – 24.848, Marina – 29.202, Marinela – 51.280, Marinica – 1.663, Mariţa – 3.707, Marusia – 812, Mary – 1.325, Mery – 164, Mia – 3.286, Mioara – 30.096, Mărioara – 54.653, Măriuca – 1.998 sau Măriuţa – 3.153, precum şi Marin – 81.022, Marinache – 101, Marinică – 3.187 şi Marius – 260.967.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?