Hristos ca om nu este o minune mai mică decât Hristos ca Dumnezeu. Åži unul și altul sunt minuni, și ei sunt împreună Minunea minunilor. Dar aceasta nu este minune lucrată prin magie, vrăjitorie sau îndemânare a mâinii ci este minunea înțelepciunii lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul nu a făcut minuni pentru a primi laudă de la oameni. Domnul a săvârșit minuni numai pentru a da ajutorul Său milostiv celor care se află în nevoi și sunt neajutorați și ca să arate oamenilor că Dumnezeu, în mila și iubirea Sa, S-a arătat printre oameni. Pericopa Evanghelică de Duminică istorisește una dintre nenumăratele minuni săvârșite de Dumnezeu, prin care se arată iubirea lui Hristos pentru oamenii în suferință, și Dumnezeirea Sa este descoperită încă o dată.
La vremea aceea, „trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere”. Înainte de aceasta, se spune că iudeii au luat pietre ca să arunce în Domnul chiar în Templu, pentru că El vorbise adevărul. Dar în timp ce iudeii cei răi se gândeau doar cum ar putea să se poarte cu răutate față de Domnul, El Se gândea doar cum să le facă bine oamenilor. În fața Templului ședea un om orb din naștere care cerea milă. Niciunul dintre opresorii cei răi ai lui Hristos, cârmuitorii rușinați și bătrânii poporului, nu era pregătit să se gândească la acest om sărman. Chiar dacă vreunul dintre ei îi arunca câțiva bănuți pe genunchi, făcea aceasta numai ca să se arate înaintea oamenilor, iar nu din iubire și milă pentru om. Domnul cel milostiv S-a oprit lângă acest om, gata să-i fie de un ajutor adevărat. Åži ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?”. Iisus a răspuns: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt”. Acestea zicând, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Åži i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis)”. Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?”. Unii ziceau: „El este”. Alții ziceau: „Nu este el, ci seamănă cu el”. Dar acela zicea: „Eu sunt”. Deci îi ziceau: „Cum ți s-au deschis ochii?” Acela a răspuns: „Omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei și mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului și te spală. Deci, ducându-mă și spălându-mă, am văzut”. Zis-au lui: „Unde este Acela?” Åži el a zis: „Nu știu”. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Åži era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină și i-a deschis ochii. Deci iarăși îl întrebau și fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: «Tină a pus pe ochii mei, și m-am spălat și văd». Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ține sâmbăta. Iar alții ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Åži era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăși: „Dar tu ce zici despre El, că ți-a deschis ochii?” Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb și a văzut, până ce n-au chemat pe părinții celui ce vedea. Åži i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru, despre care ziceți că s-a născut orb? Deci cum vede el acum?” Au răspuns deci părinții lui și au zis: „Åžtim că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine”. Acestea le-au spus părinții lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați-l pe el”. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că Omul Acesta e păcătos”. A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu știu. Un lucru știu: că fiind orb, acum văd”. Deci i-au zis: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?” Le-a răspuns: „V-am spus acum și n-ați auzit? De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui?” Åži l-au ocărât și i-au zis: „Tu ești ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L știm de unde este”. A răspuns omul și le-a zis: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii. Åži noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea”. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Prin aceasta el a mărturisit puterea Lui Dumnezeiască; și că nu trebuie să se creadă că era numai vorbă simplă, mai era și fapta.” Așa cum ochii lui trupești fuseseră deschiși mai înainte, tot așa erau acum deschiși ochii lui duhovnicești. Åži el privea atât cu ochii săi trupești cât și cu cei duhovnicești, și a văzut înaintea lui pe Omul-Dumnezeu, Dumnezeu în trup omenesc.
Iisus Hristos este lumina noastră!
Lumina lui Hristos, prin care El luminează lumea și dă pricepere oamenilor, se arată înaintea ochilor noștri în adevărata ei strălucire, numai atunci când noi o privim prin împotrivirea față de întunericul oamenilor. Åži ce a urmat după vindecarea minunată a orbului reprezintă, cu adevărat, întunericul cel mai gros și mai înghețat al inimii și al minții omenești; un întuneric care, în Evanghelia care se va citi duminică, stă ca o umbră adâncă sub lumina aprinsă a Soarelui Hristos. Dumnezeul nostru este cu adevărat mare, și face minuni; și minunile Lui nu au sfârșit. Noi credem că Domnul Iisus Hristos este Mântuitorul nostru; noi credem că El este Fiul lui Dumnezeu și Lumina lumii. Noi, dimpreună cu cetele îngerilor și ale sfinților din ceruri, și cu întreaga Biserica de pe pământ, Te slăvim pe Tine, Preasfinte Doamne: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – Treimea cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.
