În partea inferioară a sistemului de caste hinduse se află comunitatea oprimată Dalit sau cei de neatins, iar printre aceştia, la cel mai de jos nivel, se află musaharii, literalmente „mâncătorii de şobolani‟. Însă femeile lor s-au revoltat împotriva discriminării în cadrul unei mişcări pentru demnitate şi respect. Nu le mai este frică. Jeetni Devi, în vârstă de 40 de ani, râde în hohote. Îşi aminteşte cum, odată, când se urca într-o căruţă trasă de cai folosită pe post de transport în comun, o femeie dintr-o castă superioară a sărit speriată pentru că se urca o musahar.
„Oamenii evitau să stea lângă noi‟, povesteşte ea pentru EFE. La un eveniment public, de exemplu, dacă primeau de mâncare, acest lucru se întâmpla doar atunci când, aşezaţi foarte departe de ei, terminau de mâncat membrii castelor superioare. Chiar şi aşa, de cele mai multe ori musaharii primeau doar resturi. „Odată ce terminam de mâncat şi plecam, curăţau tot locul‟, a explicat Jeetni, într-un spaţiu comunitar din Patna, în nordul Indiei. Dar asta a fost înainte, remarcă ea.
Înainte de a afla că avea aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi, indiferent de castă. Jeetni vorbeşte cu încredere, privind în ochi şi ţinându-şi capul sus. „Ne şi plăteau mai prost. Acum, dacă ne plătesc salarii pe care le considerăm nedrepte, nu mergem la muncă. Nu cedăm presiunii lor. Iar dacă vin în regiunea noastră să facă presiuni, uneori chiar să ne lovească, îi înfruntăm‟, spune această mamă a doi copii. Pentru că le cereau mai mulţi bani pentru legume, Jeetni a decis să le cultive.
A ajutat 300 de membri din comunitatea ei să intre în posesia unor cartele pentru raţii şi alţi 50 să se înregistreze pentru locuri de muncă publice şi încurajează familiile să-şi trimită copiii la şcoală. „Mă agit mult să motivez oamenii şi să-i fac să fie conştienţi‟ de drepturile lor, spune ea. „Înainte de a-i cunoaşte pe activişti, aveam o mulţime de probleme. Nu prea ştiam cum funcţionează lucrurile. Am învăţat de la ei şi acum suntem capabili să o facem singuri. Alţii (de castă înaltă) ne speriau, ne ameninţau (…) Am făcut plângere şi (cel care a ameninţat-o) a fost închis trei luni. Acum oamenii mă salută cu respect‟, remarcă Jeetni, care a devenit lider în comunitatea ei.
Activiştii
Printre cei care i-au ajutat să-şi descopere drepturile se numără şi organizaţia catolică Manthan, care lucrează din 1975 cu musaharii din statul Bihar, unul dintre cele mai înapoiate din India, unde predomină corupţia şi legea celui mai puternic. Părintele Juno K. George are o parohie la marginea capitalei regionale Patna, într-o clădire care a fost folosită de oficialii căilor ferate în perioada colonială britanică.
Este linişte, departe de haosul oraşului. Acest preot calcă pe urmele fondatorului Manthan, părintele Philip, care a început să lucreze cu musaharii în urmă cu aproape jumătate de secol, atunci când a descoperit cât de marginalizată era această comunitate, pe care ceilalţi nu-i considerau oameni.
Părintele Philip „a descoperit că principala problemă era lipsa de conştientizare a drepturilor lor (…) Când le-a spus că au dreptul să bea apă curată, asta a generat mult interes în rândul oamenilor. A intervenit, iar atunci guvernul a tras ţevi cu apă potabilă pentru prima dată în satele lor‟, spune părintele George, adăugând că, altfel, musaharilor le-ar putea lua şi o oră să primească apă de la castele superioare. Ideea că cineva este de neatins continuă să fie prezentă. (…)
