Sâmbătă, 18 februarie 2023, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice, această sâmbătă fiind cunoscută în popor sub denumirea „Moșii de iarnă”.
Pomenirea morților există pentru că Biserica nu vede în moarte sfârșitul existentei omului. Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență, într-un alt mod de existență. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiică de numai 12 ani murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Sâmbătă, 18 februarie, în fiecare biserică se oficiaza Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți. În ziua în care se săvârșește Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii și morți. Ele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet – partea din prescură care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse și asupra lor. Amintim că în cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți) participă la sfințenie prin prezența lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc.
La biserică se duc, spre a fi slujite de către preoți, colivă, colac, sticlă cu vin, pomelnicul în care se trec numele celor plecaţi la Domnul şi lumânări. Acum se împart, pe lângă bucate alese, și blide, vase noi cu mâncare.
Pentru pomenirea morților se mai pot duce, în funcţie de posibilităţi, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe.
Pe de altă parte, după terminarea Sfintei Liturghii, pe 18 februarie, rudele celor adormiţi mai merg în cimitir pentru a face curat sau aprinde lumânări pe morminte.
Tradiții, obiceiuri, superstiții
În ziua de Moşii de iarnă, în amintirea celor adormiți, rudele acestora merg la cimitir pentru a le așeza răposaţilor pe morminte flori și lumânări aprinse. Se mai spune că, în ziua de Moşii de iarnă, cei adormiţi îşi văd rudele lângă morminte ca printr-o pânză.
Tradiţia mai spune că, de Moșii de iarnă, este bine ca fiecare persoană să fie împăcată cu toată lumea şi să meargă la biserică cu inima curată.
De Sâmbăta Morţilor, credincioşii care merg la biserică trebuie să se îmbrace în alb, iar femeile să aibă capul acoperit, mai spune o tradiţie legată de vestimentaţie.
În ziua de Moșii de iarnă femeile nu dau cu mătura prin gospodărie, pentru a nu ridica praful în ochii celor adormiţi. Totodată, nu spală şi nu aruncă gunoiul din casă, ca să nu ajungă în mâncarea răposaţilor.
De Moșii de iarnă, finii se duc la nași cu colaci, care intră în rândul colacilor ritualici pentru nuntă. Acest obicei anticipează darul colacilor mari, pe care finii îi vor duce nașilor de Crăciun.
Pe lângă toate aceste tradiţii şi obiceiuri, rugăciunea înălţată cu evlavie în această zi este cea mai importantă pentru sufletul adormiţilor. Aşadar, adunarea în rugăciune în Sâmbăta Morţilor este cea care are putere de mijlocire în faţa lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celor adormiţi.
Sâmbăta Moșilor de iarnă este urmată de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și sub numele de Lăsatul Secului de Carne pentru intrarea în Postul Paștelui, iar săptămâna ce urmează este cunoscută ca „săptămâna albă”, ce precede intrarea în Postul Paștelui.
În „săptămâna albă” nu se mai consumă carne, iar în zilele de miercuri și vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. „Săptămâna albă” îl întărește pe credincios din punct de vedere duhovnicesc, pentru zilele de post care urmează, fie prin cântările de la strană, fie prin ansamblul rânduielilor liturgice specifice acestei săptămâni.
sursă text: crestinortodox.ro/doxologia.ro
