Aproape 5 ani au trecut de la un accident rutier în urma căruia o femeie, acum în vârstă de 60 de ani, a fost rănită de o șoferiță, în localitatea Suraia, iar finalul tranșat în instanță a fost neașteptat. Instanța a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei trimise în judecată pentru vătămare corporală din culpă, deoarece partea vătămată nu a depus plângere prealabilă, „formalitate” necesară în astfel de cauze.
Săptămâna aceasta, Curtea de Apel Galați a menținut soluția: „Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și de partea civilă împotriva sentinței penale a Judecătoriei Focșani. Obligă pe apelanta-parte civilă la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare”, se arată în hotărârea definitivă.
Accidentul rutier a avut loc în luna mai 2016, când partea vătămată, ca pieton pe partea carosabilă a drumului public, a fost acroșată cu aripa dreapta față de autoturismul condus de șoferiță. Inițial, procurorii au dispus clasarea dosarului, dat fiind că din expertize reieșea că victima a încălcat prevederile legislației rutiere, nu conducătoarea autoturismului. „Expertul a apreciat viteza autoturismului în jur de 15-20 km/h, precum și că inculpata, fiind surprinsă de oprirea combinată cu intenția de răsucire a victimei pentru a privi după soțul său, nu a mai avut posibilitatea de a evita producerea accidentului, deși luase măsurile necesare pentru a-l evita”, se arăta în motivarea soluției, preluată de rolii.ro.
Ulterior, judecătorii au infirmat soluția și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, iar după o nouă anchetă s-a reținut că producerea accidentului s-a datorat atât opririi victimei, care era pieton pe carosabilul drumului public, dar și șoferiței, care avea o viteză neadaptată la spațiul de vizibilitate. La acea dată, raportul de expertiză medico-legală arăta că victima a avut nevoie de 150-170 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar sechelele posttraumatice ar fi încadrabile în noțiunea de infirmitate.
Dosarul a ajuns astfel în instanță, unde inculpata a invocat excepția legată de lipsa plângerii prealabile, în condițiile în care în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acțiunea penală se pune în mișcare doar în urma acestei proceduri. „Persoana vătămată a fost audiată pentru prima dată în ziua de 24.08.2016, ocazie cu care i-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care le are, inclusiv dreptul de a formula plângere prealabilă, fiind întocmit un proces verbal în acest sens. Cu ocazia audierii, aceasta a relatat modul în care s-a produs accidentul precum și faptul că în urma accidentării sale, un consătean a anunțat poliția și ambulanța, fiind transportată la spital. Totodată, a arătat faptul că a fost internată 9 zile la Spitalul Județean Vrancea, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale. În continuarea declarației, persoana vătămată a precizat: „Am pretenții materiale față de numita … în cuantum de 40.000 de euro. Alte aspecte nu am de declarat”….Deși cu ocazia audierii i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul de a formula plângere prealabilă, persoana vătămată s-a limitat la descrierea situației de fapt și la indicarea pretențiilor materiale pe care le are față de făptuitor. Or, o astfel de declarație nu poate fi asimilată unei plângeri prealabile, pentru că altfel, nu s-ar mai justifica reglementarea instituției plângerii prealabile”, se sublinia în motivarea hotărârii, potrivit aceleiași surse.
Totodată, instanța a apreciat că ulterior, după ce dosarul s-a întors la parchet, victima a precizat că-și menține plângerea prealabilă, în condițiile în care un astfel de act nu exista. „Faptul că ulterior primei declarații persoana vătămată și-a schimbat opțiunea și a încercat să-și acopere lipsa intenției anterioare de a formulat plângere prealabilă, nu poate fi avută în vedere, această voință ulterioară fiind exprimată după termenul de 3 luni prevăzut de lege. Mai mult, constatăm că declarația persoanei vătămate din data de 24.08.2016 a fost dată după expirarea termenului de 3 luni de zile de la data faptei, internarea de 9 zile despre care a făcut vorbire persoana vătămată și reprezentantul Ministerului Public nefiind de natură să întrerupă termenul de 3 luni. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă că persoana vătămată , deși internată, a fost în imposibilitate de a formula plângere prealabilă, care putea fi formulată și transmisă și prin alte mijloace de comunicare, putând solicita chiar și prin telefon a se consemna plângerea orală, pe care apoi să și-o însușească. Din raportul de expertiză rezultă că internarea s-a datorat unor leziuni la glezna stângă a persoanei vătămate”, se mai arăta în motivarea instanței.
