Pe 6 decembrie, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, episcop al Myrei, unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Creştinătăţii. Figura sfântului este emblematică pentru valorile morale ale creştinătăţii, fiind un model de bunătate, milostenie şi generozitate.
Potrivit tradiției, copiii aşteaptă astăzi ca Moşul să le lase cadouri în ghetuţe.
În fiecare an, în seara de 5 decembrie, ei îşi spală şi îşi lustruiesc pantofii, cizmele ori ghetele, aşteptându-l pe Moş Nicolae, să le aducă daruri.
Tradiţia darurilor primite de la Moş Nicolae are origini vechi. Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este aceea a trei fete sărace – care, neavând zestre, nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Dar Sfântul Nicolae, aflându-le necazul, a aruncat prin fereatră, fiecăreia dintre ele – în noaptea de 5 spre 6 decembrie -, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetele fetelor. Probabil, de aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.
Şi tot din acest motiv, copiii au grijă ca ghetele ori cizmele lor să fie foarte curate în această noapte.
În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae apare, în noaptea dinspre 5 spre 6 decembrie, pe un cal alb (un soi de trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii). Tot el păzeşte Soarele pentru a nu se strecura spre tărâmurile de miazănoapte şi a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război (motiv pentru care este invocat în timpul luptelor), precizează volumul ”Cartea de Crăciun”.
În această zi este prăznuit, atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, unul din cei mai mari şi mai iubiţi sfinţi, spune arhimandritul Ilie Cleopa. Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi, protector al fecioarelor şi al călugărilor.
Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează faptelor de milostenie deosebită ale Sfântului Nicolae. Puţini sfinţi au fost milostivi ca Sfântul Nicolae, arată părintele Ilie Cleopa. El tot ce avea împărţea la săraci, iar pe cei din nevoi şi din primejdii îi izbăvea de pedeapsă şi de moarte cu rugăciunile sale.
Pentru aceasta l-a învrednicit Mântuitorul Hristos cu darul facerii de minuni şi al vindecării suferinţelor omeneşti. Căci mare putere are milostenia, milostenia materială şi duhovnicească a împodobit sufletele sfinţilor.
Conform AGERPRES, după trecerea la cele veşnice, Sfântul Ierarh Nicolae a fost îngropat în biserica episcopală din Mira. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir şi au săvârşit multe minuni la Mira Lichiei, sunt astăzi la Bari, în sudul Italiei.
Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Potrivit anumitor surse, mâna Sfântului Nicolae i-a fost trimisă lui Mihai Viteazul (1593-1601) chiar de cardinalul de Bari, printr-un pelerin român, ca semn de preţuire pentru vitejia domnului român împotriva păgânismului.
Voievodul Mihai Viteazul a îmbrăcat caseta în care se aflau sfintele moaşte cu aur de 24 de carate, argint şi nestemate şi le-a oferit bisericii bucureştene „Sfântul Gheorghe Nou”. Faptul este atestat de documente istorice de la sfârşitul secolului al XVI-lea: „Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie”. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; vol. „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, arhimandrit Ilie Cleopa, 1996, https://www.crestinortodox.ro)
