Marți, puțin înainte de orele prânzului, a fost zi de sărbătoare. În sala de festivități a Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă (CSEI) „Elena Doamna‟ din Focșani a fost organizat un spectacol cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, la care au participat atât elevii de la „Elena Doamna‟, cât și cei din învățământul special și special integrat de la Mihălceni, Broșteni și Măicănești. Cu acest prilej, cadrele didactice care se ocupă de educația copiilor cu nevoi speciale au dorit să le arate tuturor că se poate, și că în spatele unei reușite să află multe ore de muncă și sacrificii.
„Abilitatea din spatele dizabilității‟
La CSEI „Elena Doamna‟ din Focșani lucrează o armată de oameni pentru ca acești copii cu nevoi speciale să aibă o șansă la educație. „Pentru noi, cei din învățământul special, ziua de 3 decembrie este o zi cu o semnificație aparte în sensul că, în această zi, internațională de altfel, Ziua Internațională a Persoanelor cu dizabilități, cinstim abilitatea din spatele dizabilității. Știu că nu este ușor să fii o persoană cu dizabilități. Aici este multă empatie, multă răbdare, mult respect dar este și multă tristețe. Să fie ziua de astăzi un început al unei bucurii. Ne-am dorit de anul trecut ca ziua de 3 decembrie să fie o zi istorică pentru noi, cei din învățământul special, pentru că anul trecut, de centenar, am lansat numărul 1 al revistei învățământului special, «Orizonturi speciale». Nu este ușor să fii actor pe scenă, dar o să vedeți ce copii minunați avem, ce colegi minunați și ce părinți implicați și devotați sunt aici, doar așa putem să spunem că suntem oameni perfecți‟, a spus Aurora Lefter, inspector școlar pentru Învățământul Special din Vrancea.
La acest eveniment a asistat și Ionel Cel Mare, vice-președintele Consiliului Județean Vrancea care le-a adresat câteva vorbe celor prezenți în sală: „Respect foarte mult activitatea pe care o desfășurați dumneavoastră. Să dea Dumnezeu să aveți parte de sănătate și să aveți puterea să treceți de această perioadă și să vă dedicați cu aceeași afecțiune așa cum ați făcut-o până acum. Ușa mea, a Președintelui Consiliului Județean și a conducerii Consiliului Județean este deschisă pentru orice problemă cu care considerați că vă putem ajuta pe dumneavoastră, atât părinții, cât și cadrele didactice ale acestei instituții.‟
Speciali și norocoși…
Problemele părinților copiilor cu dizabilități sunt multe… stând numai câteva minute de vorbă cu ei simți deodată că viața este nedreaptă… Acești oameni găsesc însă puterea să zâmbească și să lupte în continuare. „Consider că facem parte din acei părinți norocoși pentru că avem această școală în oraș și nu suntem nevoiți să facem naveta sau alte sacrificii financiare care pentru noi sunt foarte greu de suportat pentru că nu suntem ajutați. De ce spun că suntem norocoși?! Pentru că acești copilași ai noștri sunt excluși din societate, marginalizați, dar aici, la această școală nu, sunt tratați ca și cum ar fi normali. Noi suntem în această școală de 9 ani și vă spun cu mâna pe inimă că sunt foarte mulțumită, am colaborat cu domnii profesori ca și cum ar fi de-ai noștri, ei sunt niște părinți adoptivi pentru copiii noștri. Cred că se văd toate sacrificiile profesorilor în notele copiilor de la examenul de capacitate de anul trecut, și aici mă refer la copilul meu‟, a spus Gabriela Pamfil, mama lui Gabi, un copil special, cu autism.
Mama lui Gabi vorbește despre copilul ei și despre problemele cu care se confruntă un copil cu autism cu lacrimi în ochi și cu zâmbetul pe buze. Este recunoscătoare că aici, la Focșani, există o școală în care copilul ei nu este marginalizat și în care i se oferă o șansă la o viață normală.
„Mămico, ești o eroaie!‟
Nina Bratu este eroul copiilor ei pentru că, deși viața nu a fost blândă cu ea, totuși a găsit puterea de a depăși un moment greu din adolescența ei. „Povestea mea începe în adolescență, când nu aveam nici 16 ani împliniți, am avut un accident stupid în urma căruia mi-am pierdut brațul drept. Perioada de adolescență a fost puțin mai dificilă pentru că și părinții și copiii aici prezenți știu foarte bine că de când ne naștem ne place să arătăm bine, să fim deosebiți, neștiind că sunt multe alte lucruri care contează. Mi-a trebuit putere ca să depășesc momentul, am plâns foarte mult, nu am mers la psiholog, dar Doamne-Doamne m-a ajutat și am găsit tăria să merg mai departe. Puterea o găsiți în voi înșivă! (…) După câțiva ani, mai bunicei, am văzut nu lumina, ci soarele în viața mea prin căsătoria cu soțul meu. Bucuria mi-a fost apoi încununată de apariția primului copil, pe care l-am crescut singură cu soțul meu. Am învățat să-l înfăș, să-l țin în brațe, să-i pun pampers și multe lucruri de care nici nu vă dați seama că alți oameni sau copii asemeni mie au nevoie de ajutor ca să le facă. Când a mai crescut, copilul meu m-a întrebat de ce nu am o mână… mi-a fost teamă de acel moment, dar am reușit cu brio să-l fac să înțeleagă că este ceva ce mi s-a dat și pe care mi l-am asumat‟, a povestit, cu ochii aproape inundați de lacrimi, Nina Bratu, profesor la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret‟ Focșani, cea pe care copilul ei o numește „eroaie‟, pentru că nu a găsit femininul cuvântului erou. De câțiva ani, în familia Bratu a mai apărut o minune, un copilaș care îi face viața și mai împlinită și fericită profesoarei.
Zâmbetul din spatele suferinței
Copiii din învățământul special și special integral au prezentat marți după-amiază câteva momente artistice pentru care au muncit foarte mult. Serbarea a început cu „Dansul fulgilor de nea‟, pe care l-au pregătit copiii de la grădinița din cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă „Elena Doamna‟ din Focșani, la finalul căruia fiecare copil a ținut în mâini câte o foaie pe care era desenată o literă astfel încât să formeze mesajul: LA MULȚI ANI! Ștafeta le-a fost predată copiilor mai mari care au pregătit „Valsul iernii‟. Pe scenă au urcat și câțiva copii cu nevoie speciale de la Măicănești, care au reușit să o convingă pe zâna iernii să-ți facă apariția, micul lor moment fiind de fapt o scenetă. Alături de colegii lor, au fost și copii de la Broșteni și Mihălceni. Serbarea s-a încheiat cu un cântec, „Acasă-i România!‟, puțin diferit de cel original, pentru că a fost interpretat de copii care vorbesc cu ajutorul… mâinilor. La final, toată lumea prezentă în sală i-a aplaudat la scenă deschisă atât pe elevi, cât și pe organizatori scoțând în evidență faptul că întregul moment a depășit cu mult nivelul tuturor așteptărilor.
Copiii cu nevoi speciale ar trebui auziți și văzuți în fiecare zi, nu doar în prag de sărbătoare! La mulți ani, copii frumoși! Aveți curaj și priviți fiecare zi ca pe o nouă provocare. Investiți în educația voastră, învățați ce este iubirea, iertarea și empatia și evoluați. Cândva, toate eforturile pe care le-ați depus vor fi încununarea unei reușite pe măsură!
